Advertisements

Costumul

Până să mă-nsor iar, costumul mi se părea așa o chestie cam desuetă; bine, unora și căsnicia li se pare la fel. După o perioadă de plimbat prin magazine, holbat la prețuri și dat piept cu realitatea – nu ai nici curea, nici vestă – am ajuns să apreciez un croitor bun.

co3Multe magazine de serie, câteva de fițe și doar unul singur (cel mai scump) cu croitor care să-l ajusteze pe tine în Vivo! center – fostul Polus. Acum și croitoria la comandă cere timp, nu ajunge doar să cunoști un croitor priceput. De câte drumuri la atelier e nevoie?

Potrivit unui articol citit aici, un costum cu pretenții de-a fi numit „la comandă” necesită cel puțin patru vizite la croitor – pentru că, motivează croitoreasa lui Laci, este imposibil să găsești mărimea potrivită într-o singură sedință. Pentru asta omul scrie o serie de articole în care sintetizează discuțiile lui cu croitoreasa la care își duce hainele la modificat.

De reținut din ele că înainte de a merge la un atelier trebuie să știi ce vrei, altfel riști să te duci bou și să vii vacă.

Eu am avut noroc de un ungur foarte hâtru – domnul Piști – cu atelierul în gangul de lângă librăria Humanitas, pe strada Universității 4. Este important să ai totuși o idee cât de vagă despre cum ai vrea să arate sacoul tău. Sacoul bărbătesc reprezintă perfecțiunea în arta croitoriei, iar inovațiile permise aici sunt puține si discrete.

Dacă nu ai nicio idee cum vrei să arate, este mai bine să ai pe telefon o fotografie cu un costum care ți-a plăcut.

Așa vei ușura munca croitorului și discuția pe care o vei purta cu el. Dacă îți place să porți bretele, ar trebui să-i spui ca să-ți coasă nasturi pe interiorul betelei, pentru că arată mult mai bine dacă sunt prinse de pantaloni cu ajutorul nasturilor decât a clemelor. Sigur, unele bretele vin cu ambele variante de prindere.

Când au devenit croitorii modificatori?

În ziua de azi croitorul este văzut drept cel care scurtează pantalonii cumpăraţi din mall şi ne peticeşte hainele uitate de vreme. Cei care au băgat aţa în ac pentru prima dată la întreprinderile de confecţii textile, în urmă cu zeci de ani, retraşi acum la ateliere mici la colţ de stradă, îşi amintesc cu nostalgie de clienţii care-i numeau cândva „maeştri”.

co2Graba, o etichetă pe piept, lipsa de inspiraţie şi, desigur, comoditatea sunt unele dintre motivele care au transformat croitorii în modificatori. Şi chiar dacă pare mai simplu să ne cumpărăm îmbrăcămintea, a-ţi croi vestimentaţia este egal cu a avea o haină „turnată pe tine”. Preţurile diferă, poate fi mai scump sau mai ieftin decât să-ți iei hainele de-a gata, în funcţie de calitatea şi complexitatea pe care ne-o dorim.

Un alt atelier de care am auzit este croitoria lui Alexandru Kertesz, de pe strada Andrei Şaguna – pitoreasca pietonală de pe Canalul Morii unde se înghesuiau cândva majoritatea atelierelor meşteşugăreşti. Și aici câteva costume stau frumos atârnate pe umeraşe, iar lângă maşina de cusut materialele aşteaptă să devină „ceva”.

Domnul Sandu este croitor din 67, lucrează fără tipar. Susține că femeile nu se pricep la costume bărbătești (bine, orădeanca Gina Butiuc, de pe situl căreia am furat imaginile din articol și multe sfaturi utile, este excepția care confirmă regula) ala cum nici noi nu prea ne pricepem la rochii. Revenind la domnul Piști, acesta mi-a povestit câte ceva despre perioada în care a lucrat la București:

– Nu mai sunt croitori… Nu vedeți pe câți parlamentari stă prost costumul? Deși au bani, prea puțini știu să se îmbrace bine!

– va urma –

Advertisements

Lasă un răspuns