Advertisements

Ce vrem să citim în presa locală?

Venit zilele trecute dintr-o delegație, am scris un articol (mai degrabă o mică răbufnire) despre insignifianța presei locale, în care nu mai găsești mare lucru de citit. Nimic interesant – și când apare totuși vreo floricică, micile dileme expuse de presa locală nu deschid nici măcar o conversație, darămite să declanșeze vreo dezbatere în urma căreia să se schimbe, eventual, niscaiva mentalități.

Un singur jurnalist – Mihai Prodan – a reacționat, întrebând pe facebook ce gen de articole aș vrea să citesc; nu i-am dat un răspuns clar pentru că cred că sunt genul de cititor reprezentativ, mediana. Asta deoarece mă interesează mai degrabă știrile culturale, de-asta nu cred că articolele pe care le caut eu ar fi bune de dat ca exemplu. Știu că există o blocadă informațională, protocoalele alea n-or apărut din spuma mării.

Iar Mihai știe mai bine ca mine ce vor să citească clujenii, iar jurnaliștii locali cunosc rezultatele unui sondaj IRES: cititorii vor mai multe știri despre sănătate, din zona de business, etc. Micile afaceri din Cluj sunt prea puțin reflectate în presa locală, comparativ cu sectorul administrației, de pildă.

Adică problemele sau ideile oamenilor care merg în fiecare zi la job nu ca să stea (și când o fac, e pe timpul lor și pe scaunul plătit de ei) nu contează cât ale celor care fabulează pe banii noștri?

Nu sunt eu în măsură să spun despre ce ar trebui să scrie presa, dar pot da câteva exemple despre ce și cum NU are rost să scrie. Presa locală ar trebui să scape în primul rând de sindromul facebook. Chiar dacă toți au pagini și grupuri de facebook pe care-și promovează articolele, stilul ăsta de a scrie doar chestii cu care oamenii sunt dinainte de acord este până la urmă păgubos.

De ce nu mai are relevanță presa locală?

Ne mințim de fapt – și pe noi, și pe ceilalți: avem impresia că pentru oameni nu mai contează adevarul, ci să audă ce vor sa audă. Așa că ne conformăm și scriem ce mirobolant e Clujul, când la marginea lui se adună muntele de gunoaie. Există multe dume la Cluj, multe „mari succesuri” care nu-s chiar așa roz-bombon cum le prezintă comunicatele instituțiilor.

Iar presa ar trebui să mai renunțe la PR și la modelul clujcapitală ca să mai scrie și despre lucrurile neplăcute din oraș, altfel urbea de pe Someșul Mic va stagna în neștiință și neputință. Cam ăsta ar fi rolul presei, dacă vrea să și-l asume: să spună lucrurilor pe nume. La Cluj se scrie prea mult despre nimic, în timp ce despre lucrurile cu adevărat importante se tace.

După clujcapitală, un alt model păgubos este cel al fluxului de știri. Urmărind cu atenție (și îngrijorare, sic!) presa națională, jurnalistul local extrage și re-difuzează informațiile care au legătură cu Clujul, și încearcă s-o facă în timp real. Mulțumesc, dar asta pot face și eu, după program. Dacă tot ai mai mult timp ca mine, în schimb, ai putea interpreta simpla știre din presa centrală, n-ai putea-o pune în context?

Da sau nu, discuția rămâne deschisă. Tăcând, presa minte prin omisiune. Am scris luna trecută 26 de articole pe cluj.pro, care e mai degrabă un blog. Luna asta am cam exagerat, am deja 16 și devine un hobby mâncător de timp. Dar presa „profesionistă”, care face asta pe bani (ca primă ocupație), are minim o duzină de articole pe zi, iar în acest context, numărul de unici pe care-l raportează este puțin relevant.

Advertisements

Lasă un răspuns