Advertisements

Cât de frumos poate fi un oraș urât?

Ăsta ar putea fi titlul unei cărți – mă gândeam atunci când mi-a venit, numai că ideile astea se transformă întâi în articole și abia dacă e cazul, dacă se verifică, în titluri de capitole. Am o idee grozavă, îți spui. Odată pusă pe hârtie, povestea nu mai chicotește așa cum o făcea în mintea ta. Mirarea e în tine, cel mai adesea, de-asta e bine să scrii povești cu tâlc, mai eliberezi niște subiecte și te lămurești cum le vede cititorul.

Azi, despre violențele care mă pun pe gânduri în perioada Sărbătorilor de iarnă, întrerupând cursul firesc al evenimentelor și fondul sonor cu Jingle Bell și Merry Crhistmas. În Florești, o mămică este zdrobită într-o stație de autobuz, iar aseară, în zona podului de pe Calea Florești, trei indivizi jefuiesc o femeie. Locația acestor „întâmplări” fiind cea mai mare comună din România, aflată la periferia unui mare oraș, și nu un ghetou de la Cucuieții din deal, nu poți să nu te-ntrebi ce va urma în 2018.

Nici centrul Clujului nu face excepție, o minoră fiind urmărită după noaptea de Revelion, în drum spre casă, și violată chiar în scara blocului din Mărăști în care locuia, iar cu o zi înainte, un tânăr tâlhărit la ieșirea din același club. Jurnaliștii care au mirosit fenomenul stau pe culoarele IML pentru „poveștile de viață” ale celor implicați. Nimeni nu stă să se-ntrebe cum s-a ajuns aici și când a devenit orașul acesta unul nesigur.

Unul din cele mai vizualizate situri de știri locale relatează chiar astfel de evenimente: bătăi, accidente, tâlhării, violuri. Clujenii citesc tot mai șocați, nu că nimeni nu ia vreo măsură, ci că toate astea se întâmplă-n orașul lor, pe care și l-au dorit mereu un al doilea București. Ei bine, iată dezavantajele metropolei: ghetoizarea cartierelor mari, abandonarea de către autorități a periferiilor și (de)căderea lor în puterea clanurilor de cartier, care le iau încet-încet în subordine.

Fiecare eveniment de acest gen sapă adânc în percepția publică, tăind încrederea în autorități și sporindu-le durilor încrederea că se poate, iar Clujul e un sat fără câini, în vreme ce IPJ Cluj are o relație tot mai proastă cu presa. Cât de frumos credeți că mai poate fi un oraș urât, domnilor tovarăși de prin instituții? Salarii aveți, de la buget sau din impozitele cetățenilor, nici nu mai contează. Mai slăbiți-ne cu autopromovarea și aplicați legile în spiritul și litera lor, nu doar a voastră!

Sursă foto: stiridecluj.ro

Advertisements

Lasă un răspuns