Advertisements

Ieșiri în stradă pentru check-in

A ieși în stradă = ocuparea spațiului public = revendicarea anumite drepturi de către o masă de oameni. Cei de dreapta le zic mișcări civice, alții (mai spre centrul eșichierului politic) de solidarizare, dar sunt și persoane de stânga care le numesc mișcări neo-fasciste.

Întrebarea nu este cine are dreptate, pentru că fiecare își poate justifica unghiul de vedere în spiritul corectitudinii  sale „politice”. Problema reală este cum se face că aceste unghiuri nu mai dau, adunate, 360 de grade, transformându-se în viziuni „paralele”? Pentru aceasta, e cazul să aruncăm asupra mișcărilor de stradă ceva mai mult decât o privire subiectivă ori superficială.

Ce sunt noile mișcări civice?

Făcând abstracție de scopul politic sau de foloasele pe care încearcă să le tragă diversele partide de pe urma lor, și de la care decurg aceste etichetări, încercăm să privim aceste mișcări după ceea ce sunt ele, cel puțin în faza incipientă – și anume ieșiri în stradă de tip check-in. În orice film cu detectivi, întrebarea care se pune este qui prodest? Să ne întrebăm și noi așadar, cui folosesc aceste mișcări sau mai degrabă „ieșiri”? Iar întrebarea corectă nu este, așa cum se vehiculează în presa mainstream „cine sunt persoanele care” se agită pentru ieșiri în stradă, ci „care sunt grupurile cărora” aceste ieșiri le priesc?

Spre deosebire de campaniile electorale ce mobilizează, sub organizarea activiștilor de partid, membri mai puțin implicați și simpatizanți ai partidelor politice în scopuri mediatice, protestele sau mișcările de stradă sunt (noi) forme de mobilizare adresate electoratului nehotărât, sau mai recent intrat în politică – în special electoratului tânăr-idealist. Însă, totodată, noul target al politichiei românești include – pe lângă nehotărâți și turmentați – și persoane aflate la vârsta a II-a, familiști cu copii mari sau mici, micro-grupuri de indivizi care nu se mai simt reprezentați de partidele de tip clasic, dar fac parte din generația facebook.

Neajunsul intimității, scrie Alex Cistelecan în Popularoid. Epoca de aur a amintirilor colective din volumul (de asemenea colectiv) „Politicile filmului”, cel puțin al celei autentice, împărtășite, este că nu înflorește decât în umbra marilor instituții și aparate de stat. În lumea post-aurită a rețelelor de socializare spațiul public real (spre deosebire de cel virtual) se află golit de acea intimitate a colectivității. Și cum poate fi re-creată acea intimitate? În anul de grație 2017 e clar că o ședință de partid sau un miting, fie el și de campanie, nu prea mai interesează pe nimeni.

Și atunci, cum stârnești „civismul”?

Ieșirea în stradă are, aparent, un scop de socializare, dar e vorba aici și de o testare a realității: oare cu cine ne (re)vedem acolo, cine mai iese, care e pulsul? Apar astfel cel puțin două tabere care folosesc ieșirile la proteste (sub diferite motive, mai mult sau mai puțin politice) în scop de check-in sau românește spus, de verificare: e vorba de activiștii care le organizează, un mic grup de persoane cu sarcini bine definite, care știu exact ce au de făcut (cum ne mobilizăm, cine ce steaguri, bannere și lozinci aduce, ce strigăm, câte pliante împărțim, care este mesajul de transmis și cui ne adresăm) și, totodată, de persoanele atrase în jurul nucleului organizatoric.

Dacă organizatorii sunt conștienți de electronii deja încărcați cu sarcină pe care îi atrag (alți activiști ai diferitelor mișcări sau ONG-uri și simpatizanți ai partidelor tinere) și au deja rețete pentru ei – „targetul” oricărei ieșiri este tocmai testarea stării de mobilizare populației, verificarea motivelor la care cuplează civismul celor neangajați încă politic și „încărcarea” acestora cu suficientă motivații pentru a-și manifesta acest civism și a ieși în stradă. De îndată ce un motiv este bifat, el se adaugă pe agendă, în așteptarea momentului propice formării așa-zisei mase critice, pe care activiștii nu-l știu nici ei exact – dar sunt capabili să-l identifice, atunci când apare.

Despre scopul „real” al acestor mișcări

Tocmai l-am amintit: mobilizarea unei mase critice pentru constituirea sau consolidarea noilor partide. Nu lista motivelor contează, ci numărul de oameni mobilizați. Aceste mișcări apar datorită ciclurilor electorale deja prea lungi față de rapiditatea cu care au loc în 2017 mișcările din societate. Ele au un scop de testare cu anticipație, înaintea ciclului electoral, a temperaturii sociale, dar și de menținere a societății în proximitatea stării de fierbere.

Oamenii pot fi mobilizați prin evenimente propagate instantaneu în social-media, iar ieșirile maselor la aceste evenimente pot fi ulterior viralizate tot cu ajutorul internetului în chiar momentul producerii lor, spre intensificare, ajungând abia într-un final (după petrecerea lor) să fie preluate de mediile de informare clasice. De ce sperie ele?Pentru că unii le asimilează marșurilor militare sau militarizate.

Însă nu mărșăluirea este caracteristica lor (deși organizatori insistă să-i plimbe pe demonstranți prin cartiere, pierzându-i pe traseu) ci ieșirea în scop de check-in. Participanții nu spun „mergem la protest” sau „mărșăluim”, ci folosesc mai degrabă exprimarea ieșim la proteste. Apoi, acolo nu se merge, cât se bifează prezența și eventual se sare – după cum scandează la Cluj cei din USR: „cine nu sare, nu vrea schimbare”. Sau, pe limba celor din Alianța Strada, se marchează momentul prin anunțul: „a venit timpul”.

Care sunt mișcările de stradă active?

Am remarcat cinci hashtaguri: coruptiaucide, unitisalvăm, declic, umbrelaanticorupție și aliantastrada. Mișcarea cu hashtagul #coruptiaucide, avea arondate inițial patru orașe din Ardeal: Brașov (cea mai apropiată localitate ardeleană de București, pe care se concentrase inițial Florin Bădiță) + Sibiu + Oradea + Arad, apoi Timișoara din Banat și 2 în Moldova (Iașiul și Galațiul) = în total 7 orașe. Cât despre mișcarea Rezist asociată acestui hashtag, există în București grupuri care și-o revendică și încearcă s-o transforme într-un partid politic.

Asta în vreme ce inițiatorul său Florin Bădiță pare să se fi renunțat la Brașov, mutându-se la Cluj, unde s-a raliat mișcării #umbrelaanticoruptiecluj. Aici exista deja #unitisalvam convertită în USR, pornită, ca și #umbrela anticoruptie, din mișcarea „Tinerilor mânioși” cu care a început totul. O altă comunitate cu renume și rezultate semnificative în Cluj este declic.ro.

În București există mișcarea #aliantastrada, convertită în această vară în partid politic, cu filiale în curs de constituire în țară la Craiova, Severin, Brașov, Cluj, Galați și de asemenea, în Diaspora. Pe ultimii i-am remarcat deoarece între puținele reacții venite dinspre noile partide în această problemă am găsit-o pe a lor tocmai în Mesagerul de Bistrița. Am omis Demos-ul pentru că nu pare interesată de mișcările de stradă, cât de ideologia politică.

Ce revendică fiecare?

Eh, aici este un haos. Exceptând anti-PSD-ismul și interesul comun pentru justiție, nu prea este clar ce poziții adoptă aceste mișcări, de exemplu, în disputa creată de PSD între companii și angajați. Ultimele mișcări de stradă au scos la iveală un antagonism ce nu pare să intereseze pe nimeni, ca și faptul că un segment serios de electorat, al celor 2,3 milioane de angajați în privat, este cvasi-nereprezentat politic.

Poate 10% dintre acestea să voteze USR, restul însă probabil iar nu vor merge la vot. Cu politicile liberale s-au fript, de PSD nu vor s-audă, iar partidul de centru care se voia USR s-a cam rupt. Oamenii activi n-au atâta timp la dispoziție ca să sape după subtilități, ca și activul de partid: ei au o pâine de pus pe masă. Dacă regimul Băsescu (preluat acum și de Dragnea) a venit cu lozinca asistaților sociali, regimul actual o comite și mai rău: printr-o simplă mișcare de pix a pregătit sindicatelor terenul spre Greva generală.

Asta în vreme ce online-ul e plin de fake news iar ce-a mai rămas din presa tipărită și televiziuni colportează cam aceleași știri, diferă doar comentarea și interpretarea lor. Însă haosul informațional și ideologic al mișcărilor de stradă, în ciuda grijilor acestor tineri pentru „ziua de mâine” nu prea oferă certitudini celor copleșiți de problemele zilei de azi.

Advertisements
No Responses to “Ieșiri în stradă pentru check-in”

Lasă un răspuns