Advertisements

Ieșiri în stradă pentru check-in

Unii le zic mișcări civice, alții de solidarizare, sunt și persoane mai sperioase care le numesc mișcări neo-fasciste. Făcând însă abstracție de scopul politic sau de foloasele pe care încearcă să le tragă diversele partide de pe urma lor, și de la care decurg aceste etichetări, să încercăm să privim aceste mișcări după ceea ce sunt ele, cel puțin în faza incipientă – și anume ieșiri de tip check-in.

Care este sursa noilor mișcări civice?

Spre deosebire de campaniile electorale ce mobilizează, sub organizarea activiștilor de partid, membri mai puțin implicați și simpatizanți ai partidelor politice în scopuri mediatice, protestele sau mișcările de stradă sunt forme noii de mobilizare adresate electoratului nehotărât, sau mai recent intrat în politică – în special tineri. Însă, totodată, noul target al politichiei românești nu mai include doar nehotărâții și turmentații, ci și persoanele de vârsta a II-a, familiști, cu copii marii sau mici, ce nu se mai simt reprezentați de partidele de tip clasic, dar fac parte din generația facebook.

În anul de grație 2017 e clar că o ședință de partid sau un miting, fie el și de campanie, nu prea mai interesează pe nimeni. Ieșirea în stradă are, aparent, un scop de socializare, dar e vorba aici și de o testare a realității: oare cu cine ne vedem, cine mai iese, care e pulsul? Apar astfel cel puțin două tabere care folosesc ieșirile la proteste (sub diferite motive mai mult sau mai puțin politice) în scop de check-in sau românește spus, de verificare: e vorba de activiștii care le organizează, un mic grup de persoane cu sarcini bine definite, care știu exact ce au de făcut (cum ne mobilizăm, cine ce steaguri, bannere și lozinci aduce, ce strigăm, câte pliante împărțim, care este mesajul de transmis și cui ne adresăm) și, totodată, de persoanele atrase în jurul nucleului organizatoric.

Dacă organizatorii sunt conștienți de electronii deja încărcați cu sarcină pe care îi atrag (alți activiști ai diferitelor mișcări sau ONG-uri și simpatizanți ai partidelor tinere) și au deja rețete pentru ei – „targetul” oricărei ieșiri este tocmai testarea stării de mobilizare populației, verificarea motivelor la care cuplează civismul celor neangajați încă politic și „încărcarea” acestora cu suficientă motivații pentru a-și manifesta acest civism și a ieși în stradă. De îndată ce un motiv este bifat, el se adaugă pe agendă, în așteptarea momentului propice formării așa-zisei mase critice, pe care activiștii nu-l cunosc precis, dar știu să-l recunoască.

Despre scopul acestor mișcări

Tocmai l-am amintit: mobilizarea unei mase critice pentru constituirea sau consolidarea noilor partide. Nu lista motivelor contează, ci numărul de oameni mobilizați. Aceste mișcări apar datorită ciclurilor electorale deja prea lungi față de rapiditatea cu care au loc mișcările din societate.

Oamenii pot fi mobilizați prin evenimente propagate instantaneu în social-media, iar ieșirile maselor la aceste evenimente pot fi ulterior viralizate tot cu ajutorul internetului în chiar momentul producerii lor, spre intensificare, ajungând abia într-un final (după petrecerea lor) să fie preluate de mediile de informare clasice. De ce sperie ele?

Pentru că unii le asimilează marșurilor militare sau militarizate, ori nu mărșăluirea este caracteristica lor (deși organizatori insistă să-i plimbe pe demonstranți prin cartiere, pierzându-i pe traseu) ci ieșirea în scop de check-in. Participanții nu spun „merg la protest” sau „mărșălui,”, ci folosesc mai degrabă exprimarea ieșim la proteste. Apoi, acolo nu se merge, cât se bifează prezența și eventual se sare – după cum scandează ardelenește cei din USR: „cine nu sare, nu vrea schimbare”. Sau, pe limba celor din Alianța Strada: „a venit timpul”.

Câte mișcări de stradă sunt active ?

Mișcarea Rezist cu pagina și hashtagul #coruptiaucide, care avea arondate inițial 4 orașe din Ardeal: Brașov (cea mai apropiată localitate ardeleană de București, pe care se concentrase inițial Florin Bădiță) + Sibiu + Oradea + Arad, apoi Timișoara din Banat și 2 în Moldova (Iașiul și Galațiul) = în total 7 orașe. Acum Florin Bădiță pare să se fi mutat de la Brașov la Cluj, unde s-a raliat mișcării #umbrelaanticoruptiecluj.

Aici exista deja #unitisalvam convertită în USR, pornită, ca și #umbrela anticoruptie, din mișcarea „Tinerilor mânioși” cu care a început totul. O altă comunitate cu renume și rezultate semnificative în Cluj este declic.ro. În București există mișcarea #aliantastrada, convertită în această vară în partid politic, cu filiale în curs de constituire în țară la Craiova, Severin, Brașov, Cluj, Galați și de asemenea, în Diaspora. Pe ultimii i-am remarcat deoarece între puținele reacții venite dinspre noile partide în această problemă am găsit-o pe a lor tocmai în Mesagerul de Bistrița.

Am omis Demos-ul pentru că nu pare interesată de mișcările de stradă, cât de ideologia politică. În rest, nu prea este clar ce poziții adoptă aceste mișcări în disputa creată de PSD între companii și angajați. Ultimele mișcări de stradă au scos la iveală un antagonism ce nu pare să intereseze pe nimeni, ca și faptul că un segment serios de electorat, al celor 2,3 milioane de angajați în privat, este cvasi-nereprezentat politic. Poate 10% să voteze USR, restul însă probabil nici nu vor merge la vot. Cu politicile liberale s-au fript, de PSD nu vor s-audă, iar partidul de centru care se voia USR s-a cam rupt.

Oamenii activi n-au atâta timp la dispoziție ca să sape după subtilități, ca și activul de partid: ei au o pâine de pus pe masă. Și oricum, online-ul e plin de fake news iar ce-a mai rămas din presa tipărită și televiziuni colportează cam aceleași știri, diferă doar comentarea și interpretarea lor. Dacă regimul Băsescu (preluat acum și de Dragnea) a venit cu lozinca asistaților sociali, regimul actual o comite și mai rău: printr-o simplă mișcare de pix a pregătit sindicatelor terenul spre Greva generală.

Advertisements
No Responses to “Ieșiri în stradă pentru check-in”

Lasă un răspuns