Advertisements

Fellegvár – cetățuia austriacă

kolozsvar3Alături de râul Someș cu lunca și parcul aferente, Cetățuia austriacă este unul din cele mai reprezentative elemente de relief pentru profilul peisager al Clujului. Cetățuia este ridicată de trupele austriece la nord de centrul istoric al orașului, pe dealul (Fellegvár) de pe stânca Someșului – o terasă situată cu 60 m deasupra râului, care constituie în acelaşi timp şi interfluviul dintre valea Someşului şi cea a pârâului Nadăş. kolozsvar2

Terasa are patru versanți, dar cel mai pitoresc și deopotrivă inaccesibil e cel sudic (Kőmál = pietros), anume cel îndreptat spre Someș și centrul Clujului. Dacă în urmă cu un secol aceasta era o zonă de promenadă, cu o alee ce urca în zig-zag, acum este doar un mal abrupt plin de mărăcini. În zona scărilor ce urcă din oraș spre Cetățuie exista chiar o mahala rău famată. Construcția noii fortificaţii a fost impusă atât de condiţiile precare de cazare a trupelor invadatoare, cât și de constatarea că fortificaţiile medievale ale Clujului erau depășite de evoluţia tehnicii militare.

kolozsvarArhitectul italian Visconti a făcut măsurătorile pe teren în preajma anului 1712 şi în vara aceluiaşi an a întocmit proiectul, trimis spre aprobare autorităţilor vieneze. Acesta reprezintă planul Clujului împreună cu propunerea unei cetăți pe dealul din nordul oraşului – o fortificaţie de tip Vauban, de plan pentagonal neregulat, dotată pe latura estică, nordică şi vestică cu o serie de lucrări avansate de fortificaţie.  Cetăţuia urma să comunice cu incinta medievală a oraşului, acestea urmând să fie legate între ele cu câte un zid pe laturile estică şi vestică.

CetatuiaProiectul lui Visconti a fost aprobat în februarie 1713 dar lucrările propriu-zise au debutat în 1715 (sau, după alte surse, abia în 1716). Construcţia a fost suspendată o vreme din cauza decesului arhitectului Visconti (mort la 65 de ani, în 1717, de ciumă), reluată între anii 1721-1723 și finalizată în cursul anului 1735. Cetăţuia finală avea o formă diferită, ceva mai simplă decât proiectul iniţial: păstra dispoziţia pentagonală neregulată, dar sistemul lucrărilor de fortificaţie avansate era simplificat, renunţându-se şi la îmbinarea acestora cu incinta medievală a Clujului.

Alba IuliaCetății de tip Vauban din Cluj (începută în 1715 și finalizată după 20 de ani, la 1735) i-a urmat o cetate mult mai amplă terminată după încă trei ani la Alba Iulia. Cetăţi Vauban au mai fost proiectate pentru apărarea Făgăraşului şi Sibiului, însă la construcţia acestora s-a renunţat ulterior. O altă cetate de același tip și de o mărime comparabilă cu cea din Alba Iulia s-a construit ceva mai târziu (în perioada 1762 – 1783) la Arad.

Bibliografie
Ţoca, Mircea, Clujul baroc, Cluj-Napoca, 1983.
Sabău, Nicolae, Maestri Ticinesi In Transilvania Tra Cinquecento e Settecento, Cluj-Napoca, 2007.
Mihály Melinda, Fortificaţiile Clujului, în Kovács András – Kovács Kiss Gyöngy (red.), Clujul renascentist, Cluj, 2008.
Advertisements

Lasă un răspuns