Advertisements

Afacerea certificatelor

Ca în orice țară birocratică, și în România orice „patalama” la mână poate fi aducătoare de beneficii. Doar pentru unii, subliniază azi gandul.info, reluând afacerea certificatelor de revoluționar sub titlul „Sute de securişti se bucură de privilegiile date de certificatul de revoluţionar”. Oficial, din cei 21.000 de revoluționari cu patalama au fost verificați de către CNSAS 8.000 și au fost trimiși în judecată 186, fiind dovediți drept colaboratori ai Securității doar 22.

certificat-revolutionarDintre aceștia 22, li s-au retras până acum certificatele de revoluționari la 5 dintre ei, deci 17 securiști se bucură de privilegii -> titlul este unul exagerat. Singurul aspect de remarcat din articol este poziția lui Mircea Dinescu, ce dezavuează calitatea de revoluţionar cu patalama:

Nu mă consider coleg cu aceşti oameni. Eu nu am colegi decât de literatură. Nu sunt revoluţionar, nu mi-am luat carnet de revoluţionar, asta cu patalamaua de revoluţionar e o găinărie. Cum erau pe vremuri ilegaliştii, aşa sunt acum revoluţionarii. Ciuciu-muciu. Când am fost eliberat din arestul de la domiciliu, pe 22 decembrie, erau sute de mii de oameni pe străzi. Toţi erau revoluţionari, cum au fost selectaţi unii anume? Dacă eşti revoluţionar, eşti şi atât, nu iei indemnizaţie, pensie şi nu mergi gratis cu autobuzul, că ai strigat Jos Ceauşescu! Asta nu-i o meserie!

sandaCam atât am reținut util din articolul citat, pe care îl puteți citi aici. O altă chestiune cred că merită comentată, dincolo de faptul că da, într-adevăr, aceste facilități au fost introduse pentru cei din sistem, nu pentru cei care l-au contestat: orașele-martir. În încercarea de a limita sau reduce numărul de revoluționari, prin modificări de legi sau regulamente li s-a recunoscut calitatea de luptători doar celor din orașele-martir, dintre care au fost recunoscute pe lângă București sau Timișoara, încă cinci, respectiv: Caransebeș, Sibiu, Cugir, Lugoj, Târgu Mureș și Cluj-Napoca.

Pentru că au dat certificate și altor „luptători” din orașele neincluse în această listă de șapte, procurorii Parchetului General au dispus în primăvara acestui an trimiterea în judecată a fostului secretar de stat Adrian Sanda, alături de alte persoane, pentru abuz în serviciu. Cunosc cazul pentru că am fost în timpul stagiului militar la Arad, unde revoluționarii au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a evita conflictele cu armata și vărsarea de sânge. Asta spre deosebire de alte cazuri pe care le cunosc, respectiv Sibiu, Cugir și Cluj, unde între armată (și miliție, în cazul Cugirului) și populația ieșită în stradă au avut loc fricțiuni evidente.

afostÎn loc să țină cont doar de cronologie sau filmul întâmplărilor, cum a făcut Corneliu Porumboiu în A fost, sau n-a fost? criteriul luat în considerare de aceste comisii și secretariate a fost și intensitatea conflictului, respectiv cu ce vărsări de sânge s-a lăsat el. Cum câțiva nebuni din Cugir au prins înainte de fuga dictatorului doi milițieni și i-au schingiuit, orașul a fost denumit martir, când de fapt era vorba de cazuri penale. La fel, dacă la Sibiu armata a tras înspre clădirile miliției și securității, fără să țină cont că erau și oameni în oraș, acesta devine oraș-martir sau „localitate în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute până la fuga dictatorului”.

În schimb la Arad, a doua localitate după Timișoara unde s-a întâmplat ceva, pentru (sau din cauză?) că oamenii conduși de Valentin Voicilă au reușit să țină evenimentele în frâu până la fuga dictatorului, se va lăsa cu ceva dosare. Așadar avem 21.000 de revoluționari cu patalama din care 3.500 sunt considerați luptători cu rol determinant în Revoluţie. Pe primii îi ataci la CNSAS ca să-i reduci cu 1 la mie, în vreme ce pe ultimii 3.500 încerci să-i mătrășești, fabricându-le dosare?

Dacă tot se vrea economie la buget, nu mai bine anulezi 17.500 de pseudo-revoluționari, și te concentrezi pe cei 3.500 de „luptători”, din care tai securiștii, militarii și „colaboratorii” care evident că n-au ce căuta pe acea listă, gen soacra lui Geoană? Pariez că nu rămân mai mult de 1/3 după o privire atentă, adică vreo 50 de revoluționari și 1000 de victime. Interesant este că încă n-au fost găsiți vinovații pentru „diversiune” sau pentru persoanele rănite după fuga dictatorului.

Advertisements
No Responses to “Afacerea certificatelor”
  1. Pingback: Ziua națională – Ardealul 10 septembrie 2017

Lasă un răspuns