Advertisements

Centenar România

Apropierea de centenarul Unirii găsește România modernă fără vreo utopie funcțională, intelighenția românească găsind tranziția ca scuză pentru nerealizările prezentului. Problema este că nu există niciun indicator care să identifice momentul ieșirii din obscuritate. În O analiză critică a tranziției. Ce va fi după?, volum publicat în 2014 la Polirom, sociologul Cătălin Zamfir afirma că tranziția se va încheia atunci când colectivitatea nu va mai vorbi despre ea.

La 13 ani de la apariția cărții profesorului Zamfir, deja nu se mai vorbește de tranziție, ci este invocată tot mai des creșterea economică. A avut loc un singur update ideologic în domeniu: tranziție = reformă. Există însă un imens orizont de așteptare la nivelul populației, care așteaptă „să se facă ceva”, să apară acel mai bine invocat de ideologii progresiști ai tranziției.

centenarCe lipsește în această perioadă de vid la nivelul proiectului de țară este sentimentul participării sociale, ca și preocupările pentru mersul general al lucrurilor. Prin excesul folosirii termenului în perioada comunistă, românii și-au pierdut încrederea în comunitate. În afară de familie, cetățeanul tranziției postcomuniste nu prea mai are în cine să-și pună încrederea.

Într-un studiu IRES realizat în perioada 8-12 iunie 2017, Percepții publice ale viitorului, publicat în nr. 41 al revistei Sinteza, doar 51% dintre români declară că mai au încredere în România, iar 33% și-au pierdut-o, chiar dacă au avut-o cândva. Există câteva proiecte în pregătirea centenarului: conferințe, pagini de facebook – detalii în curând. Sursă foto: Ziarul Unirea.

Advertisements

Lasă un răspuns