Advertisements

Ce rămâne după Clujana?

Oricât de prost le-ar pica vestea insolvenței Clujana, majoritatea clujenilor sunt de acord că orașul se schimbă, chiar dacă nu toți vedem schimbările astea cu ochi la fel de buni. La 20 de ani de la blocarea proiectului de industrializare socialistă a orașului are loc o repoziționare a economiei Clujului în alte fluxuri de acumulare.

Cu toate acestea, după cum remarca sociologul Norbert Petrovici într-un studiu din 2012 despre platforma industrială Cluj, economia orașului era în continuare ferm legată de industria prelucrătoare, aceasta fiind, cel puțin la data publicării studiului, activitatea cu cei mai mulți angajați ai orașului.

ren2În concluzie, judecând la scară istorică, ce rămâne după Clujana? Am parcurs într-un mini-serial o parte din istoria unei familii venită aici din Bavaria, ce interferează până la un punct cu istoria dezvoltării economice a orașului de pe Someșul Mic. La o vizită pe platforma Clujana, venind dinspre cartierele Dâmbu Rotund și trecând prin Iris, dai de palatul Renner; începând de la acel palat, pe frontispiciul căruia scrie anul 1920, parcă te întorci în timp.

ren1În ce-a mai rămas dintre activele fabricii funcționează bine-mersi mai multe firme. Unele au fost vândute și reamenajate, altele au fost închiriate și produc bani chiar și așa, prea puțin renovate de vreun secol. Ce a mai rămas din Clujana, respectiv secțiile aflate în funcțiune, produc pantofi cu 378 de angajați. Aceștia nu sunt încă afectați de intrarea în insolvență a fabricii (sau cel puțin așa spun cei de la Casa de insolvență Transilvania), muncind (cu mai mult sau mai puțin spor) să onoreze contractele în vigoare.

Cu ce vor rămâne cititorii după cele 3-4 episoade ale mini-seriei dedicată fabricii? Cel puțin un capitol din romanul „Omul cu ciocanul” va cuprinde informații despre uzina Dermata sau „Fabrica de încălțăminte Janos Herbak” – cum se numea pe atunci. Plus că autorul va corecta câteva date despre Clujana publicate eronat pe Wikipedia, dar preluate în serie de toată presa centrală și locală: spre exemplu, cum că „a devenit societate pe acţiuni după primul război mondial când şi-a schimbat numele în Dermata”.

În realitate, întreprinderea a pornit ca „Frații Renner & Co” Ltd și a fost transformată în SA după primul an de funcționare, în 1911 adică, nu în 1930 – cum dovedește chiar ștampila de pe cartea poștală – doar că era societate anonimă pe acțiuni (adică acestea nu erau publice, ci, probabil, la purtător). Așadar în 1911 s-a făcut trecerea de la societate de consemnațiuni la societate pe acțiuni, conform legislației bursiere a Austro-Ungariei, din care Transilvania făcea parte atunci.

Fuziunea prin absorție din 1930 cu Fabrica „Turul” din Timișoara s-a făcut după regulamentele „Bursei românești de Efecte, Acțiuni și Schimb”, adică viitoarea Bursă de Valori București. Oricum, denumirea Dermata se folosea și înainte – cel puțin din 1927, după data ștampilei de pe aceeași carte poștală, folosită ca imagine reprezentativă la articol.

– va mai urma –

 

Advertisements

Lasă un răspuns