Advertisements

Ce nu se leagă în cazul Ghiță

După dispariția lui Sebastian Ghiță am făcut multe lucruri pe care nu credeam că le voi face vreodată: de pildă, într-o seară m-am uitat pe Realitatea TV, prima oară de la deschiderea postului. Și a fost o pierdere de vreme, n-am aflat decât ce reclame penibile pot rula pe genul acesta de post TV, mult sub un „blog de scandal”. O altă treabă aiurea: mi-am dat cu părerea despre servicii. Cum n-am avut de-a face cu puterea, nu m-am intersectat nici cu serviciile, așa că n-am nici informații din interior.

Însă nu trebuie să fii mare specialist în servicii ca să observi că-n toată povestea asta cu Sebi Ghiță sunt prea multe care nu se leagă: începând de la filmul dispariției și până la aparițiile sale pe post, exact în momentele cu cel mai mare impact pentru discursul public. Fără să mă cred vreun Sherlock Holmes, am să notez câteva:

– prea multe detalii „din surse judiciare” despre modul cum a fost scăpat ca să fie reale (circula cu 220 km/h, șamd); dispariția sa pare o făcătură menită să trezească interesul pentru ce spune, ori să-i întărească spusele: omul „vorbește”, spune tot, ca să scape. Dar nimic din ce spune nu pare să-l ajute cu ceva.

– s-a aflat cum ajung „casetele” la RTV: prin curier (ha, ha) ca să nu fie nimeni anchetat în legătură cu asta. Ca și cum nu se puteau trimite înregistrări pe mailuri securizate sau porumbei călători.

– insistența lui Iohannis ca poliția să-l găsească ori să iasă și să spună de ce nu, o pisică aruncată în curtea altora; se știe că fostul deputat a fost omul serviciilor – nu e un simplu infractor, cam depășește competența poliției. Cu ce să-l găsească aceia, cu Loganurile?

– prea mult interes pe post pentru politica străzii: adică tu ești anchetat în diverse dosare dar îți pasă de ce ies unii în stradă (dă-mi voie să nu te cred).

„Jocul fals” al actorilor politici autohtoni este deja de notorietate: de la lacrimile de crocodil ale lui Băsescu (dragă Stolo), până la discursurile stângace ale lui Iohannis, ne-am obișnuit ca toate mesajele care ni se transmit să fie pre-fabricate, iar scopurile celor care le transmit să fie cu totul altele decât cele asumate.

Dincolo de cele spuse de Sebastian Ghiță, impresia este nu că omul vorbește ca „să scape” ci dimpotrivă, că a fost făcut „scăpat” anume ca să transmită un mesaj – pentru că asta este misiunea lui, să arunce niște săgeți. Iar dacă va mai apărea vreodată în public (ceea ce nu prea cred) o va face sub o aură pre-fabricată de mare patriot, nu de trădător – un fel de Snowden autohton.

Advertisements

Lasă un răspuns