Cât mai costă autorizația de taxi la Cluj?

Liniște azi prin oraș: la Cluj a nins frumos, magazinele sunt închise – doar burlacii se plâng că sunt închise fast-foodurile și Kauflandul, așa că stau pe siturile de împerechere blestemând ziua (sau noaptea) când și-au plătit libertatea cu singurătate – și cu masa goală. Doar câteva mașini și prea puține taximetre plutesc în liniște prin orașul de pe Someș. Cu taximetristul clujean nu prea ai ce povesti – el este certat cu Uber, cu Poliția și critic cu toată lumea care nu muncește cot la cot cu el.

taxi0Spre deosebire de coloratul taximetrist de Dâmbovița, șăf pe mașina lui sau angajat la patron – din toate categoriile sociale, oricum – taximetristul de pe Șomeș face parte din clasa dinspre mijloc. Cum să-ți permiți, altfel, să dai peste 16.000 euro pe o autorizație, la Cluj – dacă faci parte din clasa muncitoare? Cam ăsta este subiectul meu de discuție cu taximetriștii, pentru că mi se pare că fac parte din tagma celor întreprinzători: imediat după Revoluție s-au apucat de taxi mulți profesori sau ingineri – rămași fără servici, ori în încercarea de a-și suplimenta veniturile. Oricum, 16.000 € e așa, un vârf de preț în regiune: în Brașov o autorizație de taxi se tranzacționează cu 15.000 € iar în Oradea cu 13.000 €.

Cum de-au ajuns să se vândă licențele?

În toamna lui 2014 existau în Cluj-Napoca în jur de 2.600 de autorizații emise de Primărie pentru taximetrie, iar primăvara anului trecut (31 martie 2015) a fost termenul-limită pentru relicențierea acestora. În 2010, la apariția legii care stabilea numărul de taximetre raportate la mia de locuitori, în Cluj-Napoca erau 2700 de autorizaţii. Pentru că din acestea trebuiau să rămână, conform legii, doar 1.600, Primăria  Cluj nu mai emite de atunci alte autorizații pentru activitatea de taximetrie.

Cum condiția pentru prelungirea licenței era ca mașina să nu fie mai veche de 5 ani, în toamna lui 2014 s-au depus doar 2.400 de cereri de re-licențiere: 200 de persoane nu și-au permis să-și schimbe mașina, semn că activitatea nu era chiar așa de profitabilă.În Cluj distanțele nu sunt chiar așa mari ca-n București, și chiar dacă tarifele / km sunt mai mari, prețul unei curse este sensibil mai mic. Dar faptul că nu se mai emiteau autorizații, ca și încercarea celor care nu-și puteau achiziționa o mașină nouă de a-și vinde firma de taxi (cu tot cu autorizație) au creat o piață pentru acestea. Cam 4.000 euro se cerea în 2014 pe o autorizație de taxi, și nu se găseau chiar ușor cumpărători pentru ele – ca dovadă 200 au și fost anulate.

Ok, și cum au ajuns totuși la 16.000 €?

– Cât ați dat pe licență? îl întreb pe taximetrist, când nu discutăm despre mașină.

– Fără mașină? întreabă el înapoi, de regulă – semn că vrea să dea un răspuns precis.

– Vre0 15.000 €, anul trecut – iese calculul sumar.

– Și eu ezitam să iau cu 4.000 € în 2014, când mă bătea gândul, îmi amintesc.

– A, și eu la fel, recunoaște omul. Atâta erau, îmi confirmă, continuând:

– Atunci n-am vrut să dau atâta pe ea, mi se părea prea mult!

– N-a fost bine cu 4000, nu? răsucesc puțin cuțitul în rană. În definitiv, e una comună 🙂

– N-a fost, confirmă omul, spășit. Am stat să se facă 15.000 €. Dar să știți că se vor scumpi! mă consolează el.

– Unde să se mai scumpească? Doar n-ai cum să-ți scoți banii pe ea nici acum! mă minunez.

– Nu prea ai, confirmă omul, că sunt mari impozitele.

– Singurul avantaj este că faci bani după cât lucrezi, fără să-ți comande nimeni – ești propriul tău șef!

– Dar de scumpit se vor mai scumpi, că asta-i piața în orice oraș european, se consolează el.

– O autorizație de taxi sare de 50.000 euro!

Ei, aici m-a-nchis. Orașul „european” este ceva… din afara gândirii noastre comune, sau „comuniste”.

El se situează chiar în afara oricărei logici economice 🙂 capitaliste.

Leave a Reply