Advertisements

Caragiale la Cluj

Trecut de vârsta de 50 de ani, dramaturgul român cu nume de grec (născut la moșia din Prahova pe care tatăl său o administra), I.L.Caragiale avea să încerce Someșul cu degetul în perspectiva unui auto-exil la Cluj.

Ar fi chiar fost găzduit aici o perioadă de către protopopul unit al Clujului, Elie Dăianu de pe la sfârșitul lunii februarie 1903 – până prin luna noiembrie când și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin, unde avea să se stabilească definitiv, în cele din urmă.

Contextul plecării din București

Nu se știe dacă va fi și scris ceva aici, inspirat de orașul de pe Someșul Mic, nici dacă se va fi mutat cu tot cu familie, așa cum a făcut-o la Berlin începând cu 1904. Cert este că autorul dramatic a făcut acest pas în urma scandalului de plagiat demarat de Caion (pseudonimul lui C. Al. Ionescu) în 1901.

Acesta l-a acuzat întâi în Revista literară că ar fi plagiat Năpasta după „Nenorocul” (o piesă a necunoscutului autor maghiar István Kemény), pentru ca mai târziu să susțină că dramaturgul l-a plagiat și pe Tolstoi. Caragiale l-a acționat pe semnatarul celor două articole în justiție în anul 1902 și a câștigat în primă instanță, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea.

A fost însă un proces cu mare impact la public (se intra cu bilet) şi care l-a făcut în cele din urmă pe dramaturg să încerce un exil în Ardeal, pentru ca apoi să plece definitiv din ţară. Caragiale conducea la vremea respectivă Berăria Gambrinus, locul unde se aduna lumea selectă a Bucureştiului și  trebuia să explice fiecărui client cum stau lucrurile.

Problema era una politică, iar în spatele acestor atacuri se spune că s-ar fi aflat, de fapt, Alexandru Macedonski. Susţinut puternic de acesta din urmă, Caion avea să acuze alte două plagiate, iar Macedonski avea să intre în cele din urmă și el în arenă, ţinând la Ateneu o conferinţă cu atacuri dure la adresa lui Caragiale, Coşbuc şi a direcţiei junimiste.

Înainte de încercarea sa clujeană, Caragiale a tatonat Brașovul (de unde avea să-i vină și moștenirea – pe linie maternă – grație căreia se va stabili în cele din urmă la Berlin) și Sibiul, celălalt oraș ardelean cu influență germană.

Urmele trecerii lui Caragiale prin Cluj

Numele dramaturgului I. L. Caragiale a rămas în Cluj prin denumirea parcului de skateboard din apropierea Pieței muzeului și o stradă din cartierul Gruia. Conform Wikipedia, el ar fi vizitat la Cluj sediul vechiului Protopopiat Unit al Clujului, situat pe strada Cărbunelui (actuala Napoca).

În articolul său „Ilie Dăianu și spiritul Blajului”, Ilie Moise afirmă că distinsul cărturar, protopop unit al Clujului (mutat aici de la Blaj în 1902) și director al Tribunei l-ar fi primit pe Caragiale la redacția Răvașul (situată la aceeași adresă), dar primul număr al acestei publicații apare la 4 aprilie 1903.

Vizita lui Caragiale este consemnată în articolul citat abia pe data de 3 septembrie, așadar cu o lună înainte de plecarea dramaturgului la Berlin. Tot pe 3 septembrie menționează și Ion Vartic vizita „inopinată” a lui Caragiale la Cluj în articolul său „Clujul. Mic ghid de geografie culturală”, plasând proiectul său de autoexil atît de coerent materializat în contextul căutării spaţiul central-european, altfel spus, Mitteleuropa:

Cu cîteva luni înainte de a se stabili la Berlin, Caragiale era cît pe-aci să aleagă Clujul ca reşedinţă de exil, dacă împrejurările i-ar fi fost favorabile.

Înainte de a fi recunoscut ca dramaturg, Caragiale a fost intens atacat de contemporani, care îl acuzau pe autor pentru presupusa „imoralitate” a personajelor „de joasă speță” din piesele sale. El era însă unanim recunoscut ca publicist și pamfletar, așadar se prea poate ca vizita sa la redacția Răsunetului să nu fi fost tocmai inopinată, iar prezența sa la Cluj să coincidă cu lansarea acestei reviste.

Ion Vartic menționează în articolul citat o revenire a lui Caragiale la Cluj pe 18 martie 1904 (aceasta fiind însă data stabilirii sale definitive la Berlin, alături de familie):

Ca o subtilă coincidenţă, această a doua vizită a sa corespunde tocmai cu perioada în care primăria oraşului şi firma austriacă „Fellner & Helmer“ fac preparativele – aprins dezbătute de opinia publică clujeană – de începere a construirii Teatrului Naţional. Ce căuta Caragiale în Cluj şi, la urma urmei, în această margine de Imperiu?

 

Advertisements

Lasă un răspuns