Advertisements

Câte capitale are deja România pe internet?

Într-un articol mai vechi, după întrebarea președintelui Iohannis (ce fel de Românie vrem să fim?) încercam să fac o enumerare a provinciilor istorice ale României, a acelor provincii pe care imaginarul colectiv încă le mai revendică și contorizează. Asta pentru că se apropie centenarul Unirii, un eveniment pe care mulți consideră că este imperios să-l marcăm printr-o sărbătoare adevărată, în vreme ce alte voci ar dori să-l comemoreze.

Nu sunt doar voci dinafară, așa cum invocau odiosul și sinistra „agenturili”. Cea mai mare parte a politicienilor străini, între care să-i menționăm doar pe ultra-cunoscuții Viktor Orban & László Kövér (președintele Parlamentului ungar), par să-și fi abandonat discursul unei identități naționale în favoarea unei politici mult mai pragmatice căi sau „viziuni” maghiare în cadrul Uniunii Europene. Am ajuns la Cluj într-o situație paradoxală: pe ideile regionalizării pe care pedalează cei de la UDMR, care au ajuns (cu sprijinul Budapestei) doar să arate pisica Bucureștiului, ca metodă de negociere, ei bine la aceste idei au ajuns să cupleze mai degrabă românii din Ardeal.

Aceasta este însă o tehnică destul de comună în psihologia agenților de vânzări, ca și a agenților de influență: convingi mai ușor cu argumente negative. Între timp, în provinciile României, după abandonarea discursului regional de pe vremea lui Traian Băsescu, s-a ajuns la un alt soi de regionalizare, prin capitalizarea acestui discurs pe internet. Suprapus cu participarea la proiectul-concurs al UE capitală europeană a culturii (rebotezat CEaC), primăriile din 11 orașe au sprijinit înființarea de asociații prin care acest proiect să se deruleze.

Capitala Culturală a Europei este un program al Parlamentul European inițiat de greci în 1985, iar premiul european acordat în urma acordării titlului poartă numele Melinei Mercouri, artistă și fost ministru al culturii. Menirea inițială a programului era să promoveze, prin rotaţie, solidaritatea între ţările din Europa de Vest şi cele din Est, majoritatea candidate. Apoi obiectivele programului s-au mai rafinat, pentru ca publicul să nu confunde competiția cu una de patrimoniu cultural și titlul acordat cu unul al excelenței în cultură.

Aceste asociații (a căror înființare era recomandată chiar de echipa de experți europeni din juriul competiției) aveau drept scop, imediat după constituire, popularizarea CEaC în rândul populației și depunerea unui prim dosar de proiect cu ideile principale pe care voia să meargă fiecare. În urma unei pre-selecții, au rămas 4 semifinaliști: Baia-Mare, Cluj-Napoca, Timișoara și Bucureștiul, care aveau de completat obiectivele din dosarul inițial cu activități concrete.

Jurnaliștii din cele 11 orașe au fost cei care au înființat (înainte sau după pre-selecție) pagini de facebook precum Iași capitală cu 42.000 de fani, grupuri precum Alba Iulia capitală regională, redenumită în această toamnă „Alba Iulia Capitala de suflet a Românilor”, sau situri online cum este clujcapitala.ro. Întâmplător sau nu, aceste pagini, situri și grupuri de facebook promovează mai multe orașe ale României care pot ajunge, fără vreun efort administrativ, printr-un miracol, capitale în lumea virtuală sau în satul global, cum mai este (supra)numit facebook-ul. Eu unul, aș prefera să trăiesc într-un oraș real, fără pretenții de capitală, nu știu dvs 😉

Advertisements

Lasă un răspuns