Advertisements

Când 1 și cu 1 îl scad pe 2

Matematica electorală pare simplă

Din păcate, cam asta este tot ce a rămas din procesul electoral în lipsa disputelor de idei, o aritmetică – fiindcă matematica este o știință complexă, iar simpla adunare a voturilor e ceva mai puțin.

Prezentul articol pornește de la explicația liberală cum că dreapta nu a pierdut alegerile (se referea la procentele din campania locală) prin înființarea USR, ci pur și simplu votanții de dreapta și-au împărțit opțiunile între PNL și USR. Ce s-a întâmplat de fapt la ultimele alegeri este rezultatul unui proces care s-a acutizat în timp, ale cărui disfuncționalități le-am trecut în vedere pe scurt, aici: avem o democrație pseudo-participativă (care funcționează doar o dată la 4 ani, cu ocazia alegerilor), lipsa mecanismelor de a sancționa neseriozitatea aleșilor, pseudo-ideologii ridicate la rang de doctrină de partid, etc.

Toate aceste disfuncționalități, sesizate atât de electorat cât și de clasa politică, au dus la schimbarea de către aceasta din urmă a legii electorale, astfel încât alegerile să se poate desfășura în ciuda, și chiar să profite de rata scăzută de participare la vot.

Rezultatul? O mecanică a procesului electoral, caracterizată de:
  • eliminarea rolului mass-media prin canalele alternative, fiecare partid exprimându-se la televiziunea proprie.
  • scăderea rolului internetului în formarea opțiunilor electorale, cei activi pe facebook stârnind furtuni într-un pahar cu apă și rezumându-se la simpli agenți ce îndemnau lumea „să iasă măcar la vot”.

Confruntări directe la TV nu, influențare social-media zero, ce a mai rămas? O simplă aritmetică electorală, dominată de înființarea partidelor de buzunar, după modelul oferit acum 4 ani de PP-DD. Dintre aceste partidulețe singurul care a reușit să treacă de barierele legislative a fost, așa cum arătam aici, doar USR. Din păcate (pentru inițiatorii acestei ultime „găselnițe” electorale), acesta a reușit să culeagă prea puține din voturile nehotărâților, iar în loc să încline balanța în favoarea dreptei (așa cum s-a intenționat prin breșa legislativă) nu a făcut decât să o încline decisiv în favoarea stângii. În loc ca 1+1 să facă 2, s-au pomenit că 2 s-a descompus în 1+1.

Iar dacă tot e să o luăm în considerare pseudo-explicația liberală (cum că USR le-a păpat procentele), trebuie să menționăm că aceasta omite (intenționat?) să ia în calcul procentele PMP (care ocupă zona populistă, dar se auto-identifică cu dreapta) și ALDE (care tot liberali se auto-numesc, chit că se aliază cu PSD și virează spre stânga), adică extremiștii dreptei, respectiv populiștii și Ldemocrații. Din acest punct de vedere, România nici nu mai pare așa roșie, rămânând însă o țară fracturată politic între dreapta și stânga, cu UDMR pe post de moderator.

Care este atunci dominanta procesului electoral autohton?

Improvizația. În loc să concepem o legislație electorală sănătoasă, care să permită înființarea de partide curate, ne-am grăbit să spoliem modelul democrațiilor consacrate, unde două partide mari (ajunse mari ca rezultat al mai multor fuziuni) alternează la putere, electoratul sancționând respectarea sau ne-respectarea promisiunilor electorale. Pe acest model s-a improvizat, fără succes. Rezultatul: vechi structuri (comuniste, securiste, economiste – le puteți spune oricum, fără a epuiza istele) vopsite în mari partide, care interzic accesul noilor partide în sistemul electoral. Caracteristica dominantă? Spoliere +  improvizație = lipsa unei perspective politice.

Dacă stăm să analizăm sursele partidelor politice, treaba stă cam așa: FSN format din revoluționari și eșalonul II al PCR, s-a rupt în PDSR+PD. PDSR-ul a devenit PSD, identificat ca reprezentant al stângii. PD s-a aliat cu PNL și a devenit PDL, așa-zisul mare partid al dreptei. Însă din aceste partide s-au desprins PMP și ALDE, așadar dreapta reunită s-a tot fărâmițat pe parcurs, formând în prezent mai multe partide de buzunar, pe care, împreună cu partidulețul apărut din spuma mării,  greu le va mai putea reuni cineva (USR+ALDE+PMP+PLM?), nici măcar promisiunea accederii la guvernare.

Advertisements

Lasă un răspuns