Advertisements

Campania electorală la start

Ziua de ieri, în care toată lumea a fost preocupată de rezultatele finale ale votului la președinția USA, a coincis cu startul campaniei pentru alegerile parlamentare din România. Când circul nostru abia începea, noi ne bucuram de circul altora. Și aici avem o problemă, fiindcă spre deosebire de alegerile locale, parlamentarele din România nu prea suscită dezbateri pe teme de interes pentru alegătorul „de rând”, nici prea multe vizite în teren: doar cele televizate, ori băi de mulțime la sărbători populare, sau prin fabrici și uzine. Fiindcă oricum se votează pe liste, iar în Parlament, din cauza limitei de 5%, nu intră decât partidele cu reprezentare teritorială semnificativă.

Există astfel o pseudo-ideologie ridicată la rang de doctrină în aceste alegeri: filialele locale ale partidelor „naționale” (PNL, PSD, USR) vin pe ecranele televiziunilor locale cu câteva teme impuse de la centru. Ele se rezumă la considerente despre ce ar avea țara nevoie, și promisiuni despre ceea ce vor face reprezentanții partidelor în parlament, odată ce alegătorii vor pune ștampila pe una sau alta dintre formațiunile de care sunt înregimentați. Reprezentanți care,  de îndată ce vor ajunge în parlament, vor uita de ipocrizia afișată luna aceasta față de electorat, votând cu obediență conform intereselor celor care i-au pus acolo pe listă.

Așa cum se știe destul de bine deja, avem o democrație pseudo-participativă, iar aceasta se manifestă doar o dată la 4 ani, cu ocazia alegerilor. Mai departe aleșii, sfințiți de votul popular, își vor face propriile jocuri, unii mai cu frică, alții cu mai puțină frică de lege – că doar ei sunt cei care o votează de-acum înainte, nu-i așa? Jocurile de putere, întrerupte pentru o singură lună din 48, vor continua cu atât mai complicate cu cât pseudo-ideologiile scoase începând de astăzi pe tapet sunt mai puerile.

Atâta vreme cât electoratul nu doar că nu are alternative, dar nici nu poate influența partidele să renunțe la limbajul demagogic (de exemplu, prin stabilirea unei limite inferioare de participare la vot, în urma căreia acesta să fie invalidat), șansele ca măcar promisiunile lor electorale să fie în concordanță cu ideologiile afișate sunt zero. Adică o minimă obligație pentru politicieni, de a fi consecvenți, de a-și respecta promisiunile. Ori, dacă tot există acea limită de 5% a accederii în parlament (care de fapt, elimină orice partid mic / nou din cursa electorală) se impune existența unei limite de, să zicem 15%, a participării la vot – și în același timp o posibilitate pentru alegători de a sancționa prin neprezentare inconsecvența aleșilor.

Pentru că sub această cifră, este posibil ca un procent mic, de o singură unitate, al populației (recte, doar cei înregimentați politic) să decidă configurația Parlamentului României. Atunci, măcar minciuna ar fi pe față, nu doar pe sticlă.

Advertisements

Lasă un răspuns