Advertisements

Afaceri bune cu oameni ne-buni

Într-un Cluj transformat în ultimii 15 ani dintr-un oraș de provincie în mega-model de dezvoltare, clujenii nu îndrăznesc să ceară mai mult de la urbea lor, de teamă să nu se surpe. Dar după cei 12 ani de administrație Funar și tunuri ca Dacia Felix ori Caritas, în următorii plăcinta locală s-a mai îndulcit și feliat.

Acum e de-a dreptul tartă sau prăjitură, și câtă vreme specula face ca noua bulă imobiliară (la fel de puțin susținută de realitățile pieței ca și până în 2008) să-i permită să vândă tot mai scump metrul pătrat de oraș (că tot cretinul cumpără, că-i Cluj), toată lumea e mulțumită.

Clujeanul își vinde metrul pătrat de teren rămas moștenire, iar bișnițmanul local (sau aciuat aici) ridică pe el și mai mulți metri pătrați de betoane, în cârdășie cu „mafia” imobiliară. Nu contează vecinii sau amărâții ăia de Coeficienți de Ocupare a Terenului, e treaba justiției și a proiectanților să rezolve – acestea sunt lucruri comune.

Și la stat, și la privat

Altele sunt problemele afacerilor private sau de stat care mai dau din coadă prin Cluj: profitul „manajerilor” se face pe seama angajaților care (cel puțin în concepția patronilor) nu sunt buni de nimic. Așa se face că în Cluj avem afaceri cu profit pe lună dar cu salarii… pământești. În anii lucrați aici (mai ales în joburile temporare dintre joburi) am întâlnit următoarea practică: tu negociezi cu angajatorul un salariu net, fie acesta 2.000 de lei + bonuri de masă.

Dar în ziua de salariu, are loc următorul calcul sec, pornind de la: câte zile lucrătoare a avut luna? Păi dacă a fost februarie, au ieșit vreo 18. Atunci se aplică regula de trei simplă și primești doar 1.800 de lei + 18 bonuri. Asta deși ai contract de muncă pe lună, nu pe zi, și doar bonurile se referă la zilele muncite, nu și salariul negociat. Dar patronii sunt cu picioarele pe pământ, iar angajații sunt cu fundul în aer, perplecși – mai ales când firma e mică și nu are un sindicat.

O altă practică este semnarea demisiei înainte de angajare. Ca să nu fie probleme la lichidare, angajatul este pus să-și semneze demisia dinainte: am mai avut probleme cu oamenii care n-au mai venit la lucru fără să dea niciun semn, ala că ne protejăm, te anunță contabila sau asistent-managera. Nu mai spun de diferența între ce ți se spune că vei face (fișa postului) și ce ajungi să faci efectiv: Silicone Valley e de fapt outsourcing valley of Someș iar în alte domenii lucrurile stau chiar și mai prost.

Sătucul nostru drag

Dacă aveți impresia că asta se întâmplă doar la privat, greșiți amarnic. Nici la firmele de stat sau în administrație treburile nu stau pe roze. Șeful are și aici întotdeauna dreptate, ca să nu mai vorbim de „ales”. Dacă peste orice șef se găsește întotdeauna unul și mai mare și mai tare ca el, aleșii sunt imbatabili chiar și în fața legilor sau a reprezentanților acestora care fac sluj în fața lor.

Vedeți cazul Untold, față de care Gala Bute e mic copil, și totuși nu se atinge nimeni de ei. Nici măcar o investigație oficială, doar câteva amenzi, după ce de ani de zile lumea protestează împotriva abuzurilor comise de organizatorii discotecii non-stop. Cum de nu s-o încercat măcar un simulacru de anchetă, ori vreo operațiune de albire a împricinaților?

Se pare că instituțiile știu că nu au cum să-i achite, așa că pun problema sub preș: și vara asta gardurile se vor instala în marele Parc public al orașului fără consultare, boxele vor bubui patru nopți, se vor da telefoane la Renel să mărească puterea alocată și nimeni nu va avea nicio problemă cu asta, sau dacă va avea, n-are decât să plece din orașu` nost`.

Ok, și ce treabă avem noi?

În orice domeniu, unde vedeți o firmă cu ștaif, e posibil ca transpirația celor care „produc” acolo să miroasă mai urât decât e cazul, așa că nu vă aruncați după „brenduri”. Tot ce-i posibil ca, dacă afară-i vopsit gardu`, înăuntru să v-aștepte, la pândă, leopardul. Că sunt firme aparent mai modeste, unde banii sunt munciți cinstit, o știm aproape toți.

Rămâne doar să vrem să le descoperim, în fiecare domeniu. Să vorbim cu cei din jur, să-i întrebăm, să luăm referințe. Reclama bună ascunde multe, dar un om informat poate afla și mai multe. Nici presa bună, nici afacerile imobiliare ori alte servicii de care e plin Clujul, nu depind de vreun singur om, oricât de bun „manajer” s-ar crede el.

Și nu mă refer la cineva anume. Ziceam doar așa, în general 🙂 Caricatură: Vasile, utopiabalcanica.net

Advertisements

Lasă un răspuns