Advertisements

Buftea de Buc în insolvență, cea de Cluj…

Bucharest Film Studios, fostele Studiouri Media Pro din Buftea, și-au cerut în aceste zile insolvența. Centrul Regional de Excelență pentru Industrii Creative din Deal Lomb, zis și Buftea de Cluj, dedicat companiilor cu activitate în industria de film, publicitate sau media… mai așteaptă.

De când au început lucrările, în fiecare an, primarul Emil Boc îl anunță iar pe lista priorităților pentru anul în curs dar la sfârșit de an, de 5 ani proiectul nu se mai apropie de final. La fiecare Târg internațional de la Berlin, până acum, orașul s-a prezentat cu orășelul inovației, cu Tetapolis și CREIC. Anul acesta Tetapolisul s-a mutat în Tetarom, doar CREIC… mai așteaptă.

Expresul de Buftea nu trece prin Cluj

Un proiect conceput într-un moment în care industria de film din România era pe val, Noul cinema românesc luând premii după premii la festivalurile internaționale de la Cannes (acum mai ia doar de la Berlin) și TIFF-ul atrăgea an de an tot mai mult cinefili la Cluj, CREIC s-a înfundat an de an în uitare, după nenumărate eșecuri, surpări și reconsolidări. CREIC e aproape de vârsta școlară, are deja 5 ani. Poate după ciclul primar se va putea măcar proiecta un film aici?

Când clădirea care urma să găzduiască echipamentele va fi gata (asta dacă va fi recepționată vreodată) proiectul s-ar putea să fie deja mort, să nu mai prezinte interes, iar acolo să fie găzduiți oameni puși să sape ori să stabilizeze cine știe ce, vreun alt deal din Cluj sortit să se surpe, poate, peste o altă bazaconie. În orice caz, dacă se va turna vreodată aici un film, ar putea fi unul SF având ca subiect tocmai sinuosul drum de la vis la realizare.

Pentru Cluj a fost pesemne un mic șoc să se transforme în oraș magnet. Prea-ocupată cu dezvoltarea imobiliară absolut haotică a orașului, Primăria orașului a avut mereu doar vagi reacții la dezvoltarea rapidă pe care o suferă urbea transilvană (întâi ridicăm blocul și apoi facem parcările și strada, dacă mai avem loc), și nu a reușită să fie proactivă (în zona X au voie și blocuri, zona Y rămâne doar pentru case).

Iar când a avut și ea totuși o inițiativă, ca aici, totul s-a surpat peste noapte. La un moment dat, președintele OAR Ștefan Țigănaș propunea ca Primăria Cluj să ofere terenuri în Lomb investitorilor imobiliari locali, pentru a le domoli acestora cumva apetența pentru centru. Și tot arhitectul Țigănaș mai spunea că…

…administrația locală nu știe negocia interesul public!

Sub termenul magic de regenerare urbană, în imobiliare are loc un haos mascat de autorizații eliberate pe criterii dubioase (nerespectând nici măcar PUG-ul sau forțând la maxim limitele acestuia) și blocuri stupid amplasate. În ultima perioadă se constată o lipsă totală de comunicare între Primărie și cetățeni pe probleme importante sau minore în dezvoltarea orașului, HCL-urile votându-se pe bandă: este aviz de la juridic? Esteee!

Aviz de la urbanism avem? Aveeem. Și gata, s-a votat. În astfel de condiții, fără vreo reglementare minimală (și unde e, se trece cu vedere, pentru că dacă e vreun mic stres la autorizare, nimeni nu prea mai verifică după), piața imobiliară clujeană e bazată în cea mai mare parte pe imobile construite mediocru sau submediocru calitativ, cărora le crește doar prețul pe zi ce trece, fără nicio îmbunătățire.

Deh, Clujul e altceva, e cerere frate – cam așa se manifestă infatuarea celor care cred ca dintr-o dată Clujul a devenit buricul României, al Europei ori cine știe, chiar al Pământului. La Brașov primești apartamentul cu baie finisată, la Cluj zici mersi dacă-ți dă constructorul centrală în prețul ăla nesimțit. Da, orașul a făcut multe progrese în anii ăștia, dar locuirea în Cluj a regresat.

De-asta nu are de ce să se culce pe lauri clujeanul, ori să închidă ochii la multele probleme care există în oraș – pentru că ele apar în continuare!

Advertisements

Lasă un răspuns