Advertisements

Lungă și pe-a doua

La fotbal nu mai batem aproape pe nimeni de când jucăm doar așa, vorba lui Hagi, italienește, pe contra-atac: lungă și dă-i bufa. Fundașii centrează la același om ceva mai rapid, care o deviază și cu puțin noroc, apare altul pe extremă înscrie. Sau fundașul o bubuie spre linia de tușă, unde o prinde unul mai sprinten și o bubuie la rândul lui de la 40 de metri lateral, spre careu, unde apare pe neașteptate un coechipier.

Și dă-i bufa, după lungă și pe-a doua, că fotbalul e pe goluri. Una-două răbufniri de-astea ajungeau ca să câștigi un meci. Asta până s-au prins toți de tactica noastră subțire, că de-aia este internet, să fie mai bine spionați oamenii.

Politică și fotbal

hagiDin păcate metoda a mers și-n politică: mai nou jucăm fără oameni spectaculoși, doar buni executanți. Mișcă-n front Grindeanu? Îl schimbăm la pauză și-l ținem pe banca de rezerve, dacă nu joacă după tactica antrenorului. Vorba lui Hagi, noi nu mai avem un număr 10, l-am omorât: jocul îl fac de cei și muncitori și rapizi, care nu comentează deciziile și respectă toate indicațiile tactice, chit că au cârcei la final.

PSD încă mai are, pentru c-a avut de ani de zile prin ministere, oameni din toate eșaloanele. La Curtea de conturi a stat, basculat din Senat, Nicolae Văcăroiu aproape un deceniu. Un alt economist, Gheorghe Gherghina, a ținut în spate peste două decenii Ministerul Finanţelor, unde a făcut și refăcut bugetul de stat în vreme ce urca scara ierarhică de la simplu economist la director şi secretar de stat, fiind supranumit tatăl bugetului.

Unul din miniștrii de finanțe cu care Gheorghe Gherghina nu s-a înțeles a fost „celebrul” Varujan Vosganian, în perioada 2007-2008. La acest gen de personaj am vrut să ajung, unde se intersectează politicul cu economicul. Economia înseamnă prudență, cumpătare, în timp ce politicul înseamnă doar promisiuni.

Fotbalul politic

haiÎn politică este câștigător cel care promite mai mult sau candidații a căror promisiuni vin în întâmpinarea dorințelor populare. Odată ajuns în scaun, „generosul” politician va avea nevoie de un „zgârcit” care a pus deoparte câteva resurse, ca să îl ajute să-și îndeplinească promisiunile. Din păcate, în economie nu avem un Hagi, doar Hagi Tudose. Acum însă – și asta e marea schimbare pe care-o încearcă politicienii – omul e ultima redută de cucerit.

Pentru că sunt tot mai puțini angajați, se încearcă tunderea lor, iar între timp, pentru că e nevoie de lărgirea bazei de impozitare, se dau tot felul de facilități pentru a „inventa” alte soiuri de contribuabili: agricultori care să facă pe fermierii, liber-profesioniști care să-și ducă veniturile într-o zonă cât mai taxabilă (nu întâmplător, veniturile PFA vor fi cele mai afectate de schimbarea legislației fiscale).

PSD joacă un „fotbal” similar în politica românească, cu deosebirea că o face derulând banda înapoi: întâi marchează (promisiunile) apoi legiferează. Apare și centrarea (gen legea salarizării bugetare) ce pare că realizează promisiunea din campania electorală, dar ea nu se poate aplica decât prin modificarea Codului fiscal. Dar iată că apare un pachet de legi, cu motivarea că în acest fel se vor mări salariile, dând peste cap tot mai încercatul sector privat. Asta e centrarea lungă pe-a doua. Dacă le iese, s-au scos.

Sectorul privat este cel mai greu încercat, pentru că încearcă să producă tot mai mult, cu din ce în mai puțini oameni. Degeaba se plâng patronii că nu mai găsesc salariați, pentru că nu spun tot adevărul, pe care-l știu toți cei care lucrează în privat. Visul lui Ford a apus de multă vreme, iar „specialiștilor” atent selectați li se pretinde să facă și altceva decât scrie pe actul de calificare: majoritatea angajaților fac un soi de cumul de funcții, iar la sfârșit de lună e tot ca la fotbal. Adică, dacă se termină bine, de ce n-au făcut spectacol, iar dacă îl fac, e rău că nu știu să joace la rezultat. Sursă foto: stefangrigorita.wordpress.com

Advertisements
No Responses to “Lungă și pe-a doua”

Lasă un răspuns