Advertisements

Box populi, box dei

În sfârșit, după atâtea seri în stradă, au ieșit și politicienii la rampă. Și nu oriunde, ci tocmai la tribuna Parlamentului. Mâna întinsă de către Tăriceanu președintelui s-a rezumat la o simplă strângere de mână, la sosire. În continuare, președintele Klaus Iohannis a ținut o cuvântare la mijlocul căreia majoritatea PSD+ALDE a ieșit din sală. Am reținut din ea trei aspecte:

  • primo, că a stabilit limitele de manevră ale situației (cu mențiunea: la acest moment!), după care a cerut o soluție celor care au provocat-o, numind aici coaliția de la guvernare;
  • secondo, undeva pe la mijlocul cuvântării, o justificare a referendumului (ce fel de națiune vrem să fim?)
  • terzo, că i-a lăudat pe cei ieșiți cu copiii la protest (?!).

Ce n-am reținut a fost dacă cei trei și-au mai strâns mâinile și la ieșire (înregistrarea urmărită de mine oprindu-se după cuvântarea președintelui Iohannis), și dacă au mai discutat ceva sau nu. În rest, nimic de menționat. Discursul a fost unul de imagine, stabilind un status-qvo, ambele tabere menținându-și pozițiile, cu diferența față de luna trecută că nu mai este vorba de un joc de șah, ci un meci de box.

Prima parte, culminând cu întrebarea de la minutul 18 (era ora 12 și 18 minute) a constituit un discurs foarte bun al președintelui. Aproape că aș fi vrut să-i cunosc pe cei care i l-au scris – exact genul de discurs anti-sistem pe care l-aș fi ținut eu sau altcineva neimplicat în politică. Continuarea însă, în care a mai dat și cu bâta-n baltă apropos de ieșirea cu copiii la protest și lecția de democrație, mi-a reamintit că e vorba de un discurs politicianist, sau doar un discurs, din care cineva urmărește să tragă foloase, nu să exprime ori să supună dezbaterii idei. Un discurs interesat.

Dacă la sfârșitul anului trecut / începutul acestui an mai suspectam vreo dispută strategică între cei doi lideri politici (din păcate, președintele ține locul liderului absent al dreptei – care își prelungește nejustificat congresul de după unificare – iar Liviu Dragnea este egregorul stângii), luna februarie a lămurit total situația: suntem în cu totul alt film, iar între cei doi se duce o luptă de stradă dură și seacă – dai tu, dau și eu, să vedem cine rămâne în picioare. Iar bătăușii, focusați pe lupta lor și galerie, ignoră vox populi, crezând fiecare despre sine că ar reprezenta vox Dei…

Din partea ciudatului guvern din Sud, ajuns la putere într-un sezon nepotrivit (Winter is coming!) nu am remarcat decât poziția premierului Grindeanu, care pare să fi sesizat nuanțele discursului, deși nu a fost în sală – sugerând ulterior posibilitatea numirii unui tehnocrat în postul de ministru al justiției. Este poate singura șansă a coaliției de guvernare nu doar de-a rămâne la putere, ci de-a mai exista. Riscul pentru PSD + ALDE (dar și pentru PNL, cred) pe care nici unul dintre partide nu pare să-l conștientizeze, e să fie măturate de pe harta politică. Întreaga clasă (de fapt, și grupa mijlocie ar fi prea mult spus) a politichiei românești este într-un picaj accelerat și lipsește doar ceva care să-i pună capac.

Asta deoarece oamenii ieșiți în stradă în localitățile mici au început să-și vadă (și) interesele proprii. Spre exemplu: la Alba Iulia, manifestanții au strigat, în trecere pe lângă clădirea primăriei, ieși afară, javră ordinară! iar la Florești, duminică, cetățenii au început operațiunea „strade pulite”, protestând împotriva incapacității primarului de a ridica cele peste 200 de tone de gunoi care zac pe raza comunei. Primarul PNL le-a răspuns ca într-un film supra-realist, că este alături de ei (în lipsă!) urmând să li se alăture (și fizic) săptămâna viitoare 🙂

Advertisements

Lasă un răspuns