Bloggerii Clujului (2)

Am început să înșir pe-aici și pe dincolo câteva din blogurile pe care le urmăresc, nu pentru că mi-e lene să fac un blogroll, ci pentru că nu sunt toți o apă și-un pământ – adică nu-i poți băga la grămadă. Vorbesc de blogurile care mă interesează pe mine și pe care le citesc cu plăcere la orice oră, fie că e vorba de bloguri literare sau de familie & corporație, cum e acela al lui Groparu`.

Părerea mea e că la Cluj problema nu e cu bloggerii cu bloguri, ci cu bloggerii din presa locală – omul și „saitul” – adică foști jurnaliști rămași fără joburi care scriu în gol pe niște situri de nișă, de plictiseală sau treaba lor de ce altceva. Cam asta e 95% din presa Clujului, o blogăreală seacă – pentru că nimeni n-a avut vreun interes ca orașul de cinci stele să aibă o presă măcar de patru.

Chestia e că mai nou s-au prins și cei din afară și-au început să-și pună întrebări, ca Zoso: cât de profitabil e să susții mizerii și mizerabili? Revenind la blogurile clujene pe care le urmăresc, deși se scrie pe ele sporadic (oricum nici eu nu sunt un cititor zilnic de blog), să notez pe lângă amintiții vissurix, groparu & co și pe cel al avocatului Radu Chiriță, care zice cam așa:

Am scris pe blogul ăsta de foarte multe ori la nervi, ca să îmi vărs frustrările, în momente în care mă gândeam că poate era mai bine dacă nu mă făceam avocat, ci îmi alegeam o meserie în care să fiu fericit cu duhul, să nu ştiu de fapt cu ce se mănâncă lumea. Gen agricultor sau it-ist.

Dacă vă-ntrebați de ce nu scrie mai des avocatul Chiriță (cel puțin în ultima perioadă), vă invit să citiți cu atenție ultima sa postare de pe blog, No man’s land, care se termină astfel:

De ceva vreme războiul se dă pentru un deal. Rând pe rând, fiecare mai urcă către vârf până este împins în jos de armata inamică şi apoi o iau de la capăt. Ehhh, în vârful dealului este un platou unde am eu plantaţia, casa şi viaţa. Plus o grămadă de alţii. Şi m-am săturat să fiu între liniile inamice. Oricum se termină războiul ăsta nu e bine.

cjImportant centru universitar, Clujul are o bizară problemă de orgolii. Oamenii care au ceva de spus sunt greu de coagulat (îi iau pe cei mai vocali ca ei drept superficiali), și acesta este – după părerea mea – unul dintre motivele pentru care Clujul nu are o presă puternică. Poate dacă ne-am uita mai atenți la vârful politicii, ar trebui să realizăm că e momentul, nu să coborâm ștacheta, dar să acceptăm și greșelile celor din preajma noastră.

Să le atragem atenția politicos atunci când au derapaje. Dar dacă admitem că nici cei din jur, nici ceilalți din afara cercului acceptat de cunoștințe și prieteni, n-au cum să satisfacă absolut toate standardele noastre, poate că s-ar putea coagula ceva, cândva. Până atunci, toți „bloggerii din presa locală” vor rămâne împrăștiați ca potârnichile, ciugulind din când în când pe situri minuscule.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.