Advertisements

Bloggeri, jurnaliști și scriitori

Cam acesta este lanțul trofic. Pe blogul personal scrie fiecare ce vrea, în timp ce un jurnalist s-ar presupune că trimite un articol spre evaluare redactorului-șef sau secretarului general de redacție. Jurnaliștii îi consideră pe bloggeri părerologi (dar se inspiră de la ei, și uneori chiar îi citează).

Asta în vreme ce a fi jurnalist, chiar dacă urmezi politica redacțională a trustului care te plătește – „înseamnă să nu fii înregimentat”, scrie Victor Lungu pe Ziar de Cluj într-un articol interesant, insuflat (zic eu) de entuziasmul numirii lui Liviu Alexa la conducerea filialei locale UZPR.

O delimitare există, ea este însă ceva mai nuanțată. Într-un articol mai vechi de pe contributors.ro, doctorul în Sociologie Marian Petcu (profesor la Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Departamentul de Antropologie culturală și Comunicare) nota câteva evoluții recente în jurnalismul autohton.

Printr-o manevră bizantină, recent, jurnalismul a fost trecut în rândul ocupațiilor artistice/creative, alături de pictură, literatură, compoziţie, arhitectură etc. Este o situaţie unică în istoria jurnalismului, de aceea îi vom acorda o mai extinsă atenţie.

Despre acest derapaj, Mihai Coman (fost jurnalist și editor, antropolog, decan al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București) nota:

Atunci când vorbim despre creație artistică, primul gând care ne trece prin minte este acela referitor la marile capodopere ale literaturii, picturii, muzicii etc.

Dacă aplicăm acest criteriu, 99% din membrii uniunilor de creație nu au produs și nu vor produce niciodată o capodoperă a umanității.

Ei vor produce opere etichetate drept artistice conform unui criteriu care sapă o prăpastie de netrecut între acestea și activitatea jurnalistică.

Sunt opere de ficțiune, a căror valoare derivă din îndepărtarea față de realitate, din ancorarea în imaginar, în trăirile umane fundamentale, în ideea de frumos, definită după diferite canoane estetice. Cum ar putea cineva crede că jurnalistul, care are obligația profesională și morală de a prezenta faptele așa cum s-au petrecut, poate, îndeplinindu-și corect misiunea, să genereze o creație artistică?”

Referindu-se la opinia exprimată de cei care susțin ideea că jurnalismul este creație artistică, tot Mihai Coman explica – “pentru că au în minte presa intelectuală, literară, de secol XIX și început de secol XX, mai precis articolele și genurile de opinie.

Dar acestea sunt forme de manifestare ale unor intelectuali, care își transmit ideile folosindu-se de diverse suporturi de difuzare, între care, dar nu exclusiv, și presa. Autorii acestor texte nu sunt considerați de nicio lucrare serioasă din domeniul sociologiei mass-media drept jurnaliști.

Pentru că nu îndeplinesc definiția clasică, fundamentală, a profesiei de jurnalist – așa cum s-a conturat ea în modernitate. Iar în cazul de față nu trebuie confundat cel care profesează jurnalismul cu orice altă persoană care comunică ceva cu ajutorul unui sistem de distribuire a informațiilor, opiniilor, sentimentelor etc. În felul acesta, a susține că jurnalistul este un artist înseamnă a susține că el nu face jurnalism”.

Câteva din genurile nobile ale jurnalismului, despre care am scris aici (reportajul, interviul – care au supraviețuit și trecerii în online), ca și genul articolelor de opinie sunt mai aproape de literatură și pot fi numite sub-genuri literare, dacă sunt forme de exprimare ale unor autori reputați.

De fapt, chiar acreditarea UZPR ca uniune de creatori a plecat de la o discuție din 2013 a lui Doru Dinu Glăvan cu academicianul Eugen Simion despre jurnalistul Mihai Eminescu. De aici, confuzia cu pricina. Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume…

Advertisements

Lasă un răspuns