Advertisements

Efectul Orbán

Recentele comparații făcute între Ungaria și celelalte țările din Europa Centrală și de Est (ați observat că în ultima vreme această sintagmă este înlocuită cu Europa de Est?), după alegerile din țara vecină, au avut ca rezultat câteva afirmații surprinzătoare, gen: ce este bine pentru Ungaria nu este neapărat bine și pentru România.

Cum ar veni, dacă o idee prinde la ei, va găsi teren fertil și la noi, mai la est? Are șanse Tăriceanu, românul cu mai mult sau mai puțin evidente simpatii maghiare, o clonă a lui Viktor Orban în politica dâmbovițeană, să evolueze în baza unui discurs similar? Retrospectiva traseului politic urmat de premierului Ungariei ne-ar ajuta să vedem în ce măsură sunt valabile comparațiile.

Cine este Orban?

Este un politician intrat în politică pe filiera liberală, s-a luptat cu socialiștii, de acolo iliberalismul lui; nu că ungurii ar fi neapărat mai naționaliști și mai anti-europeni decât alte popoare din Europa Centrală. Toți mittel-europenii sunt mai rezervați cu vecinii și chiar între Vesticii mai bogați existau ceva asperități în primul război (nemții aveau un cui împotriva francezilor șamd). Până au venit americanii și au cosmopolizat Europa de Vest.

Analiștii dau vina pe comunitatea academică și societatea civilă ungară, care s-ar fi complăcut de peste un deceniu în mediocritatea politică de la Budapesta: în refuzul de a lupta cu discursul populist, în comoditatea de a îl accepta pe Orbán, fără o competiție reală și fără efortul civico-politic de a crea o alternativă serioasă și credibilă.

Au acceptat compromisul cu o guvernare care a dat, poate, rezultate satisfăcătoare pe plan economico-social (așa cum au dat, de altfel, majoritatea guvernărilor din Europa în ultimul deceniu, fiind o perioadă de creștere economică generală, spune aici Valentin Naumescu. L-au crezut prea puternic, iar ăsta e prețul eșecului de a construi o opoziție puternică, sau altfel spus prețul teribil de scump pe care o societate comodă („leneșă politic”) îl plătește atunci când cei care ar putea face ceva stau deoparte și așteaptă să facă alții.

Sau – intră în detalii moderatorul întâlnirii între Dacian Cioloș și membrii clujeni ai platformei România 100 – strâmbă din nas atunci când oameni bine intenționați încearcă să propună alternative, preferând să rămână neimplicați, în ideea că oricum nu iese nimic și n-are rost să își consume degeaba energia, mai ales când rezultatul este oricum „previzibil”.

Ce a distrus Orban? Idei

Nu a fost vorba cu adevărat de migranți și de garduri de sârmă ghimpată în Ungaria, toate fiind doar un „pericol” de suprafață. Oricum ăștia nu voiau în Ungaria, așa cum nu vor să stea nici în România, Bulgaria, Croația sau Slovacia. Invazia musulmanilor în Ungaria, islamizarea țării? Riscul unui nou pașalâc? Un front uriaș și inutil pe care Orbán a dat bătălii grele și eroice, care justifică obținerea a două treimi din locurile parlamentare: lupta cu adversarul imaginar.

Așa cum Orbán a distrus ideea liberală în Ungaria, clica lui Dragnea distruge în România orice șansă de stat social. După schimbarea la față a lui Orbán, cel care fusese speranța tinerilor liberali din 1990-1992, la sfârșitul primului deceniu postcomunist (în 2000 pleacă oficial din Internaționala Liberală), nu a mai putut apărea un alt partid liberal, cât de cât credibil, nici măcar de 5%. Răul făcut liberalismului ungar a fost atât de adânc și de distructiv, încât prea puțini mai cred astăzi într-o platformă autointitulată „liberală”.

 

Advertisements

Lasă un răspuns