Advertisements

Atacul clonelor

Privind fără sonor filmul ultimelor atacuri (din justiție, ori „revoluția” fiscală) din România ai senzația că asiști la episodul doi din seria Star Wars, cel lansat acum 15 ani. În acest episod, care venea după Amenințarea fantomei, maleficul Imperiu (născut într-o perioadă în care Republica se zbate în haos) își punea planurile în aplicare. Totul începuse cu o mișcare separatistă ce includea alianțe puternice, aducând noi amenințări… galaxiei.

Aceste mișcări, plănuite îndelung de forțe încă necunoscute, au dus la izbucnirea Războiului Clonelor și la începutul… sfârșitului Republicii. Pare un scenariu de Hollywood, dar nouă ne sună destul de cunoscut. Republica noastră rămasă fără steaua socialistă aduce cu Republica din film, iar galaxia cu Uniunea Europeană, al cărei steag are un halou de 12 stele.

Cel mai tare ne doare însă asemănarea cu clonele din film. În politică și, pe cale de consecință, în administrație (ai cărei „capi” sunt aleși pe liste de partid) s-au instalat mulți veleitari. Aceștia și-au luat alături în „lupta” de zi cu zi personaje după chipul și asemănarea lor. Și în sport predomină clonele: FCSB se vrea o clonă a Stelei, CSU Craiova zisă și Craiolgulța – o clonă a Craiovei „maxima”, ACS Recaș în loc de Poli Timișoara și așa mai departe. Nici măcar în afaceri nu reușesc întotdeauna cei mai inventivi sau creativi (deși sunt dați cel mai ades ca exemplu) ci, de regulă, cei mai veroși.

Cât despre presa liberă, deja pe cale să fie înlocuită de comunicate, nu mai sunt multe de spus. Aproape că nu mai avem presă economică, Zf.ro și Capital.ro ajungând situri care mai rezistă prin strategia brandurilor aliate, cu care fac schimb de știri, decât prin articole de analiză. Dar ce să mai vorbim de asemenea pretenții, când majoritatea articolelor conțin în cel mai bun caz greșeli gramaticale, dacă nu și erori de exprimare.

Sunt tastate probabil de jurnaliști mânați de performanță (de către redactorii sau patronii ziarelor) și de indici de eficiență (număr de vizualizări șamd), nu de calitate. Contează mai mult titlurile capabile să provoace clickbait și imaginile provocatoare. Conținutul, ideile din textul propriu-zis devin, pe zi ce trece, doar o explicație atașată imaginii.

Singura modalitate de a ieși din acest film prost este să oprim fie televizorul, fie ecranul pe care urmărim știrile. Bine, tirada asta pesimistă nu înseamnă că nu mai avem jurnalism de calitate. Ca exemplu, recomand video-reportajul următor:

Advertisements

Lasă un răspuns