Advertisements

Provizoratul chiriei

Citeam zilele astea că urmează se se schimbe legea asociaţiilor de locatari – un nou proiect de lege tocmai a primit votul deputaților. Cadrul legal cică ar clarifica aspecte legate de folosinţa, modificarea şi întreţinerea locuinţei, normele de conduită în cadrul blocurilor de locuit sau modalitatea de înfiinţare şi funcţionare a asociaţiilor de proprietari. Nimic nou despre posibilitatea chiriașilor de a figura și ei pe undeva în acele asociații, sau de paragrafe care să le apere drepturile.

Proiectul mai trecuse o dată de executiv prin noiembrie 2016, însă a fost clasat ulterior în Parlament. Citeam și mă gândeam că am scris degeaba o carte despre chiriași, fiindcă n-am să-nțeleg niciodată chiriile, altfel decât ca taxă pe independență. Nici starea de provizorat cu care vin la pachet, mai ales în Cluj, unde avem deja chirii ca în vest.

chiri10Majoritatea caselor decente în care ar merita să te muți cu chirie la Cluj se învârt între 800 și 1.000 de €, asta doar pentru că proprietarii sunt constrânși să le pună în piață (adică au rate), nu se laudă doar cu anunțul. La celelalte, de peste 1.000 nici nu m-am uitat, în vreme ce sub 800 majoritatea sunt țepe. Case amenajate sumar sau ascunse pe străzi mai greu accesibile.

Când a ajuns Clujul la așa sume, te-ntrebi? Apoi îți amintești de 2008 și realizezi că acum e un bis, toată lumea sperând să nu se repete povestea. Dar cum spuneam, chiria e o taxă pe independență, pe care mulți o plătesc bucuroși. Înainte să revenim la Cluj dintre generalități, să mai spunem doar că în orașele cu joburi bune chiria e mai mare decât rata la bancă.

Cum pentru a ajunge în situația de-a plăti o rată la bancă îți trebuie avans (pe care îl strângeai din banii economisiți stand cu chirie), în momentul de față tinerii din Cluj sunt într-o situație de fără ieșire. Suntem cei mai avizi proprietari de locuințe din UE, doar Albania (care nu e încă membru) ne depășește aici, dar asta și pentru că legislația este sumară și nu clarifică mare lucru, cum ar fi drepturile proprietarilor și cele ale locatarilor.

Untitled-1Legea este pentru cei 96% care au proprietăți, în vreme ce situația „restului” de 4% sau a tinerilor la-nceput de drum nu preocupă pe nimeni. Absența locatarilor sau chiriașilor din lege va menține procentul ăsta sus multă vreme. Mai e și mentalitatea de provincial obișnuit să facă sacrificii, care strânge bani împărțind chiria cu alții apoi se mută cu Prima casa în noile ghetouri numite rezidențiale.

Bucureșteanul e singurul care alege confortul în detrimentul chibzuinței, pentru ca oricum va moșteni cândva o proprietate. Am întâlnit și oameni de genul ăsta, care știu că le lipsește ceva și-i surprinzi întrebându-se cum ar fi. Așa mi-a zis cineva când i-am dat cartea despre chiriași: aș vrea și eu să știu cum e asta, să ai rată sau chirie de plătit, altfel nu reușesc să mă integrez. În Cluj, zic.

Și apropo, mă pregătesc să scot o nouă ediție Chiriaș la Cluj împreună cu volumul II, Recuperatorul de iepuri.

Advertisements

Lasă un răspuns