Anunț de angajare standard

Doriți să lucrați într-un domeniu de activitate plictisitor și prost plătit? Atunci veniți la Cluj la noi, pe strada Fericirii, numărul 2. Oferim salariu motivant – îți dăm bonuri de masă și te ținem peste program, iar tu o sa stai, că ai nevoie de bani. Nu rata șansa să lucrezi într-o echipa dinamică: media de vârstă este de 23 de ani, oamenii vin și pleacă pentru că nu le convine salariul motivant.

Ne dăm corporatiști, de parcă nu putem trăi fără task-uri (sarcinile-s pentru fraieri), training (ce e aia „formare profesională”?), lunch-break (păi cum să zic pauză de masă), managementul mopului și-al espressorului, îi dam mailuri colegului de la geam sau din biroul vecin și cerem studii în domeniu și dacă facem angajări la pet-shop. Ni s-au urcat figurile la cap și cine nu respecta limbajul e considerat outsider, incompetent!

Deși pe la știrile TV e plin de titluri gen „firmele IT / spitalele au nevoie de programatori / medici și nu găsesc”, când te duci la interviu ți se zice că n-ai experiență sau alții s-ar potrivei mai bine postului. Deși atitudinea s-a schimbat puțin, încă mai sunt multe prostii pe care le zic cei de la HR, în limbajul lor de fag.

Bine ați venit în Romania! Nici măcar aici imaginea nu se mai construiește de o vreme-ncoace cu lozinci, fie ele capitaliste… Să le spună cineva asta și celor din HR. Angajarea nu e chiar un proces simplu, pentru niciuna din părți. Cineva își asumă niște riscuri cu tine, presupunând că-ți vei face treaba. Și că ți-o vei face bine, suficient de bine ca să aduci și un ce profit!

De partea cealaltă, angajatul renunță la niște libertăți. Pentru că una e să fii de capul tău și alta e să fii angajatul unei firme. Ești nevoit – nu forțat, dar nevoit – să renunți la niște drepturi, nu mai poți face cum te taie capul. Adică poți să faci, că se vorbește că-i o țară liberă, dar nu prea, pentru că tu reprezinți compania. Fiind angajatul unei companii, devii ambasadorul acelei companii.

Când te duci la bancă, cel cu care vorbești acolo reprezintă acea bancă, chit că pe tine nu te interesează prea tare cu cine vorbești. Dar impresia lăsată ție de acel om se va răsfrânge asupra brandului. E un schimb pe care îl accepți tacit când te angajezi: ei te plătesc pentru prestanța ta, iar tu evoluezi în consecință, inclusiv reprezentând compania cum poți tu mai bine. Atunci când merg o întâlnire de business, mă prezint ca Marius Iacob de la compania ProSEP, nu ca Marius Oliviu autor sau blogger.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.