Advertisements

Ambiții napocentrice

Emil Boc, primarul municipiului, a ținut ieri o conferinţă de presă. Nu m-am gândit să merg, în urbe având loc evenimentele mai interesante (chiar dacă, după Patapievici, realitatea culturală nu există), ca lansarea cărții Sabinei Fati: „Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time“ sau spectacolul Agamemnon în regia lui Andrei Măjeri – cu trei actori de excepție ai Naționalului clujean – Miriam Cuibus, Sorin Leoveanu şi Sânziana Tarţa.

Oricum, nu le poți face pe toate, după cum nu poți urmări atât actorii adevărați, cât și pe cei politici. Am aflat așadar din presă că primarul Clujului a găsit, cu ajutorul unei comisii de istorici (sau istorice?) o soluție pentru a ieși din impasul plăcuțelor. Una plină de calități, după o laudă chiar domnia sa:

…una validată ştiinţific şi istoric, una care uneşte, nu dezbină, am obligaţia să respect trecutul, dar şi să îndrept comunitatea spre viitor, este o soluţie europeană care să consolideze statutul de oraş multilingv, tolerant, paşnic, civilizat.

Care-o fi această soluție, oare? m-am întrebat, plin de curiozitate. Ca să aflu că este de fapt o traducere ardelenească a expresiei bănățene: tăt Banatu-i fruncea! Carevasăzică onor comisia istorică a descoperit, săpând adânc prin arhive, că Primul oraş declarat oficial municipiu pe teritoriul de astăzi al României a fost Clujul.

Cu această mirifică soluție împăcăm și capra maghiară și varza din consiliul municipal, care nu vrea nicicum tăblițe cu înscrisuri ungurești, chiar dacă acuma-i musaimuszájplacutăAstfel, după formula de aranjare a plăcuțelor găsită – „caracterul multicultural şi european al municipiului nostru” derivă din ”dimensiunea istorică a oraşului nostru, din antichitate până în prezent”. Așa că-n loc de varză a la Kolozsvár – Doamne feri!, ori varză a la Klausenburg – ioi, Iștenem!  o s-avem varză a la Napoca sau mai bine, varză a la Aurelia – parcă sună mai natural. Sau cum era, ANIHC? Aelium Naponcense ab Imperatore Hadriano Conditum. Norocul nostru că, după cum a încheiat apoteotic primarul:

Clujul este un model al artei de a trăi împreună.

Desigur, soluția este una civilizată, doar că decizia în acest caz a fost lungită excesiv. Noroc că toată lumea știe că la Cluj și imaginea apare mai târziu când te uiți în oglindă 🙂

Advertisements

Lasă un răspuns