Advertisements

Clujul altfel

Până acum vreo câțiva ani, dacă ajungeam pentru câteva zile undeva în nordul (Satu-Mare) sau mai spre sudul țării (la Vâlcea, bunăoară), eram întâmpinat cu întrebări de genul: „Ce mai e pe la Cluj?” și, indiferent de răspunsul meu, urma un „eh, Clujul e altfel… e altceva… (nu ca la noi!)”.

tiff2012Oamenii știau ei ce știau – nici nu așteptau, de fapt, un răspuns. Eu eram cel care trebuia să asculte în continuare o paralelă violentă între Cluj și RLR = restul lumii românești. Au apărut chiar grupuri de facebook gen Ardealul versus restul lumii. Discuții incomode dar libere. sau Ardealul nostru. Dar, desigur, le știți. Presa locală abundă și ea de titluri de genul: Bucureștiul se prăbușește în fața Clujului sau: „Clujul – printre orașele cu cel mai curat aer din Europa”.

Sună aberant? Da daar, cum zic cei din grupul Ardealul versus… dar libere, probabil că astfel de articole se caută, se click-uiesc și se citesc. Până și prețurile mari ale locuințelor erau, până să sară de 1.500 eur/mp, prilej de mândrie pentru clujeni. Nu mai târziu de săptămâna trecută, directorul executiv DJTS Cluj acuza o încercare a Guvernului de „naționalizare” a Cluj Arena și a falimentarei Săli Polivalente.

Într-un comunicat remis presei, MTS arată că nu intenţionează să preia nici proprietatea şi nici administrarea celor două baze sportive din Cluj:

Declaraţiile respective au fost făcute de către directorul executiv DJTS Cluj în nume exclusiv personal, fără ştiinţa MTS şi fără nici un temei legal. I s-a solicitat domnului director să precizeze că punctul său de vedere nu este împărtăşit de MTS şi nu reprezintă sub nici o formă MTS, cu rugămintea de a nu mai lansa astfel de idei şi subiecte care nu au legătură cu realitatea.

Treaba este că-n timp ce noi suntem tot mai belicoși în confruntarea imaginară cu Bucureștiul (și până acum vreo doi ani, și cu Timișoara), alte orașe din România, care nu plecaseră la fel ca noi, din pole-position, ne-o cam iau înainte. Este vorba de Oradea, devenită model de bune practici administrative și recunoscută drept cea mai eficientă urbe a României. După cum arată un studiu realizat de Urbanize Hub:

Oradea are rezultate remarcabile și, probabil, cea mai bună administrație publică din România. La nivelul cheltuielilor de capital, Oradea a investit 240,4 milioane euro în ultimii 8 ani, ceea ce înseamnă 1.225 euro pe cap de locuitor, iar la fonduri europene a reușit să atragă proiecte în valoare de 140,6 milioane euro, cu o medie de 716 euro pe cap de locuitor.

Din 2017 Clujul nici la export nu prea mai contează. Asta nu e de luat prea în tragic, întrucât Clujul nu-a fost niciodată un oraș industrial de talia Brașovului, Piteștiului sau Aradului, deși s-a încercat și aici o industrializare forțată, prin anii `70-`80. Din fericire, la Cluj nu s-a reușit o poluare de amploarea celei din Turda, de exemplu. Problema actuală este rețeaua de drumuri din jurul Clujului – nu avem decât cioturi de autostrăzi, astfel că tot mai multe fabrici se vor amplasa mai înspre graniță – dar orașul se descurcă și așa, fără să „producă” ori să exporte prea mult.

Se dezvoltă spațiile logistice, comerțul și distribuția, ca și serviciile pentru afaceri, dar Clujul nu mai e al doilea pol de creștere, ci un… pol și el acolo, printre altele. Sătmărenii au început să meargă la cumpărături, sau dacă vor să evadeze într-un mall, în Baia Mare – iar vâlcenii merg să vadă un meci de Liga I la fotbal în Craiova. Până și Bistrița are acum cinematograf. Patriotismul local s-a extins și nu mai stă nimeni să asculte cocoșii Clujului.

icePrețul plătit de Cluj-Napoca este dedublarea. Aici se suprapun două imagini într-una singură: o Napocă neo-comunistă trendy, re-romanizată, reinventată și idealizată mai mult de către cei în trecere pe aici ori de către viniturile stabilite în oraș – și urbea veche, cu farmecul său încă actual. Iar cele două părți ale orașului nu prea mai comunică (ba chiar se exclud) pentru că nu există încă punți de legătură între ele. Noul Cluj devine tot mai stratificat: snob și neinteresant pentru vechiul Cluj, văzut de mai noii-veniți ca tăcut, resemnat și puțin desuet.

O să spuneți că așa-i în orice oraș din România. Dar nu uitați: Clujul e altceva! Sau era. Pentru că s-a vrut doar capitală (Europeană, culturală sau a Ardealului, nu are importanță) și a ratat, orașul riscă acum să-și piardă identitatea. Vrem să fim ba noul Frankfurt, ba un alt Silicon Valley, ba… altceva. Dar în timp ce ne scremem să ridicăm ceva gen Buftea de Cluj, ni se tot surpă dealul, dovadă că imitațiile nu ne ies. Poate ar fi momentul să legăm narativa cu privire la oraș nu doar de oportunități, ci și de realitățile Clujului.

Advertisements

Lasă un răspuns