Advertisements

Ce aleg francezii, între ficțiune și realitate

supunereAcum doi ani scriitorul francez Michel Houellebecq își lansa, imediat după atentatul de la Charlie Hebdo, romanul Supunere – o ficțiune politică; editorul a suspendat publicitatea evenimentului datorită discuțiilor publice delicate. Fundalul acestei cărți îl constituie alegerile prezidențiale din Franța – care se întâmplă acum. Pentru a rămâne în granițele ficțiunii, romanul este decalat și se referă la următorul scrutin, cel din 2022 – urmat de o islamizare a Franței sub pretextul europenizării:

…la mijloc e Europa – aceasta e problema fundamentală. Adevărata agendă a UMP (Uniunea pentru o Mișcare Populară – partid francez de dreapta) ca și aceea a socialiștilor, este dispariția Franței, integrarea ei într-un ansamblu federal european. Alegătorii lor, desigur, nu împărtășesc acest obiectiv; șefii partidelor au izbutit însă, ani la rând, să bage subiectul sub preș. Dacă ar stabili o alianță cu un partid vădit anti-european, n-ar mai putea persevera în această atitudine; iar alianța s-ar face țăndări în cel mai scurt timp…

marineCare era ipoteza lansată de Houellebecq în roman pentru alegerile prezidențiale din 2022? Marine Le Pen câștigă primul tur, cu următorii trei clasați foarte aproape unul de celălalt; iar cel care vine în poziția a doua este candidatul unui (încă neînființat) Front Islamic. Candidații de stânga și de dreapta dezbat pe cine să recomande alegătorilor în cel de-al doilea tur, și-l aleg pe islamist în detrimentul naționalistei Le Pen.

Ficțiunea era cât pe ce să devină realitate, candidatul troțkist Jean-Luc Mélenchon fiind aproape să ajungă în turul doi cu Marine Le Pen, în urma creșterii înregistrate pe ultima turnantă a turului întâi. În orice caz au fost 3 candidați sensibil apropiați pe locul 2, strângând fiecare în jur de 20% din sufragii, exact ca în roman (nici cel din vârf nu a luat cu mai mult de 3% peste acele 20). Dacă Le Pen și Macron nu ar fi făcut rocada (față de ficțiune), scenariul dezastrului cauzat de votul negativ ar fi putut deveni realitate – și la urma urmei, ce altceva este votul negativ decât tot o ficțiune? Nu votez pe cine vreau, ci pe cine nu vreau mai puțin, pentru că… și de aici începe ficțiunea!

macronOricum, viziunea existențialistului francez nu trebuie neglijată. Houellebeq livrează în Soumission o distopie de toată frumusețea, străbătută de un umor impenetrabil. Romanul imaginează un islamism moderat: bărbații au mai multe neveste, banii au tot același rol, anti-catolicismul are iz de F. Nietzsche și R. Guenon, iar la varza politică se mai adaugă distributismul – o doctrină ce împarte sarcinile organizațiilor mari către cele mici, până spre cele familiale.

Familia tradițională joacă un rol din ce în ce mai important iar schimbarea adusă de islamism (oficializarea poligamiei) convine bărbaților francezi, care adoptă astfel noua religie. Poate că varianta sa sună oarecum sexist-umoristic, dar ce să mai spui când dai față cu realitatea, adică un francez căsătorit cu o femeie care i-ar putea fi mamă? Macron este clar un candidat fabricat în laborator, un tip pseudo-anti-sistem complet necunoscut acum doi ani, singura sa calitate fiind discursul moderat. Se pare că anti-discursul, a reuși să vorbești fără să spui ceva ce te-ar incrimina este în continuare cartea câștigătoare în politica europeană. Oricum, următorul tur de scrutin ar putea decide nu doar viitorul Franței, ci şi viitorul Uniunii Europene.

Advertisements

Lasă un răspuns