Advertisements

Vraci sau serial-killeri?

Vânzătorii de bullshit sunt o specie care face surfing pe valurile crizei, alături de provocatori și dezinformatori. Bine, mai sunt și coacherii, consultanții de business și alte categorii de „creativi” care vin la șeful tău cu soluții extreme de zgârcenie în business pe care nici soția sau prietena lui n-au reușit să le depisteze. Dar acesta nu e un articol exhaustiv ci unul aplicat, un studiu de caz. M-am apucat să scriu un roman polițist din care sper că va ieși până la urmă un horror sau măcar un mistery, pentru că sunt interesant mai degrabă de adâncimile personajelor decât de anchetă.

Despre cazul „Omului cu ciocanul” s-a mai scris atât în mod jurnalistic (e o pâine de mâncat pentru presa locală) cu interviuri și mici modificări cam din 5 în 5 ani, cât și ceva mai aplicat: a apărut un reportaj scris de Horațiu Damian pe agerkult.ro, Dumitru Ciacanica i-a dedicat un capitol din cartea sa de memorii Însemnările unui criminalist iar Horia Tecuceanu a publicat în 1990 un roman polițist (scris, desigur, înainte): Inamicul public nr. 1. Problema e că până să ajungi să scrii câteva pagini de roman/zi pierzi câteva ore cu documentarea, așa că a trebuit să parcurg toate aceste surse, căutând informații despre context.

Asta pentru ca printre detaliile de fundal să nu se strecoare greșeli, dar căutarea asta te mai și deturnează de la planurile inițiale (fragile oricum, asta dacă le ai), ducându-te în alte direcții. La o căutare pe internet după numele omului cu ciocanul, Romulus Vereș, am dat de o rudă a sa,  doctorița Crina Vereș. Am avut mereu o senzație amestecată față de această categorie a neo-vracilor. M-am lovit de ei și în viața de familie, când copiii erau mici iar farmaciile naturiste nu apăruseră la colț de stradă. Fosta mea soție era dispusă s-arunce o sumă serioasă de bani pe  câteva picături de tratament homeopat + desigur, consultația aferentă).

N-am crezut niciodată secretul unei vieți sănătoase poate sta (doar) într-o sticluță cu extract de plante, fie ele și ciuboțica cucului. Asta chiar dacă m-am mai împachetat uneori în foi de varză – am fost conștient că leacurile naturiste au rolul lor, mai degrabă de prevenție. Dacă-i privești de la distanță și nu ai de-a face cu ei, par inofensivi. Dacă intri însă în detalii afli că sunt împotriva vaccinului, iar la o discuție mai aplicată, ți se aduce la cunoștință că ei văd prin tine, că te știu pe de rost, și că-ți pot lua spaimele de pe suflet cu o singură atingere sau în urma simplei tale prezențe în tabăra de autovindecare Fizică, Emoţională şi Relaţională prin Noua Medicină Germană, începi să te îndoiești de calitățile de „personal traineri” ale acestor martori ai lui Iehova în domeniul iluminatului personal.

În fine, această doamnă doctor, vindecător și trainer a publicat pe blogul personal câteva rânduri despre cel pe care-l numește „unchiul”, nu am înțeles dacă este al său, sau unchiul tatălui. Postarea mi s-a părut interesantă, nu pentru „informațiile” contestabile de acolo, cât pentru perspectiva pe care mi-a deschis-o asupra personajului: am aflat că Omul cu ciocanul era Alchimist, nu criminal în serie. Sunt curios acum de părerea cititorilor interesați de caz, pentru că sunt pe cale să abandonez această pistă, care mi se păruse promițătoare: ce vor să citească într-un roman despre Omul cu ciocanul? Pagini despre Clujul anilor 60-70, detalii ale anchetei (polițiste) sau ar prefera să citească istoria din perspectiva personajului?

Advertisements

Lasă un răspuns