Advertisements

Acum 104 ani

Citim în N-rul 37 din Răvașul clujean, apărut la 12 decembrie 1903, un editorial semnat Petru S:

Óre n’a venit vremea, óre n’a sunat ceasul, ca să ne cuminţim şi noi odată, ca măsura faptelor nóstre să nu mai fie necuminţenia şi nechibzuinţa fără socotă, şi chibzuinţă cuminte şi bunul cumpăt în tóte?

— Voi, pe cari păcatele vóstre şi capul vostru v’au isgonit, v’au pus în mână bîta pribegiei prin țeri streine, nu sim­ţiţi greutatea faptei vóstre nesocotite, nu vă arde ca cu foc, sufletele vóstre plânsul înecat şi înfundat al femeilor vóstre văduvite şi-a copilaşilor voştri lăsaţi orfani?

Nu vi-se strînge inima la gândul, că păcatele vóstre le ispăşesc fiinţe nevinovate?

— Veniţi, veniţi înapoi, la vetrele vóstre dragi, veniţi şi ştergeţi obida şi necazul celor de acasă! Prindeţi sapa şi lopata strămoşască cu dragoste de lucru şi cu zel, şi-o să vedeţi cum o să resară, în urma chibzuinţei şi cuminţeniei vóstre un traiu trăit în tihneală şi prisos.

Despre emigrație la 1903: după datele biroului statistic din Budapesta în luna Ianuar s’au dat 8.276 paşaporte de călătorie. Cele mai multe pentru America și pentru Români.

În rubrica De peste săptămână, citim:

Spurcăciune nemai pomenită. Lucrătorul din Budapesta Iosif Medek, sub numirea de carne de óie şi epure, vindea lucrătorilor mai săraci de săptămâni de zile carne friptă de câne şi pisică.

Poliţia a descoperit faptul, în momentul când Medek chiar trăgea pelea de pe un câne mare şi gras. Medek a fugit pe o uşe laterală. El a tăiat aşa vr’o 60 de câni şi 30 pisici.

Advertisements

Lasă un răspuns