Advertisements

Accidentul

– continuare de aici

Cu zece minute înainte de miezul nopții sosise și Barbu, înghețat bocnă. Se dezbrăcase de palton și voia să-și dea jos haina, privind pe fereastră, dar deodată chipul i se boți, dar nu din cauza viscolului. Nu-și putea desprinde ochii de  la scena care se petrecea într-o cameră luminată din imobilul de peste drum. Apartamentul de la etaj era situat chiar în dreptul ferestrei lor.

— Nu mai da, mă! scrâșni Barbu din dinți, apropiindu-se de geam.

Un bărbat tânăr, înalt, fugea prin cameră după o fetișcană scundă căreia-i căra pumni pe unde apuca, în ceafă, în umeri, pe spinare. Fata surprinsă în cămașă de noapte se împleticea și pica pe podea după fiecare lovitură. Se târa, se ridica strigând după ajutor, dar agresorul nu contenea s-o lovească.

— Nenorocitule! își încleștă Barbu mâinile pe fereastră, smucind de mecanismul înghețat.

La un moment dat, tânăra reuși să se ridice-n picioare, deschise la rândul ei geamul ce dădea în stradă și se urcă pe pervaz, ținând în brațe un copil mic, apărut lângă ea. Disperată, se strânsese acolo pe pervazul ferestrei, și țipa cu spatele la stradă, aproape de geamul cel mic deschis deasupra capului său. Cu mâna stângă își apăra copilul, iar cu dreapta încerca să pareze loviturile agresorului.

— Scoală, Teteule! Scoală-te, strigase Barbu la el, din fereastra deschisă.

Ca-n somn îl auzise. Viscolul care vuia printre clădiri, țipetele de groază ale tinerei și rafala de aer rece care intrase în cameră îl făcură să sară brusc din pat și să se-arunce la fereastră.

— Ce naiba? se frecase la ochi.

— N-ai visat! îi zise Barbu, înainte să se aplece și să urle de la geam:

— Stai, măă! Nu mai da, c-o să cadă! O arunci în stradă, nemernicule! Scena se derula însă mai departe.

Bărbatul se năpusti din nou cu pumnii asupra fetișcanei, acum îi țintea doar fața. Lovită rău, tânăra femeie abandonă copilul, dându-i drumul jos, în cameră, în încercarea de a-și păstra echilibrul. Totul se derula cu încetinitorul sub ochii lor, ca și cum ar fi fost acolo, și nu martori ai scenei care se petrecea peste drum! Încă-mbrăcat, Barbu fu primul care se se dumiri că tânăra lipsită de-apărare era pe punctul de a fi omorâtă, dacă nu-i săreau în ajutor.

— Așa, Barbule! îi prinse și TT gândul, aruncându-i șapca din mers, fugi, până nu cade… îi strigase el, cu inima încleștată. Doamne ajut-o! se întoarse apoi la fereastră, unde începu să strige din rărunchi spre bruta care nu se oprea din lovituri.

În balans, fetișcana încerca să se sprijine de pervaz cu ultimele sforțări, dar nu reușea… Doamne, nu mă lăsa să văd așa ceva!!! îi fulgeră un gând dinapoia ochilor, după care filmul se derulă tot mai cu încetinitorul: tânăra abia se ținea cu o mână de pervazul aflat la vreo 15 metri deasupra trotuarului!

Ajuns în stradă, Barbu se opri sub ea cu brațele întinse, întorcându-se cu capul spre TT, ca să-i strige:

— Hai repede jos, că s-a stins lumina! Omu-i îmbrăcat în verde, vezi c-o să iasă pe ușă!

Până ce-și trase în fugă pantalonii peste pijama și ieși pe ușă cu pantofii în mână, criminalul o luase la fugă pe Universității și era deja aproape de capătul străzii. Barbu zăcea pe asfaltul viscolit cu femeia în brațe, iar TT, antrenat, ajunse bruta din urmă înainte să dea colțul și-l prinse de un colț al hainei. Blondul se smuci de paltonul scurt și verde pe care nu-l încheiase la toții bumbii, încercând să se elibereze.

Poate i-ar fi scăpat de nu s-ar fi lovit de-un stâlp ivit de sub viscol chiar lângă umărul drept, pe când se scutura. Blondul se prelinse pe lângă el ca paralizat, apoi se mai rostogoli spre un gard de care încercă să se sprijine ca să se ridice, înainte ca TT să-l imobilizeze sucindu-i o mână la spate. Îl împinse înapoi pe strada Universității, iar pe când ajungeau în fața hotelului apăru și mașina salvării, chemată de cei de la recepție.

– continuă aici

Advertisements

Lasă un răspuns