Advertisements

2019, anul crizei?

2019 debutează cu Președinția română a Consiliului UE și Germania la conducerea corpului NATO de intervenţie rapidă. Dacă agenda noastră nu pare deloc clară, Bundeswehr participă cu 4000 de militari la unitatea de intervenţie care numără în total 8000 de soldaţi. La aceştia se adaugă alţi aproximativ o mie de soldaţi din domenii diferite, precum serviciul sanitar sau de război cibernetic. Unitatea principală este Brigada de Tancuri 9 din Munster, Saxonia Inferioară. În 2018, Italia a fost ţara care a contribuit în cea mai mare măsură la forţa de intervenţie rapidă a NATO, iar anul viitor acest rol îi va reveni Poloniei.

Între timp, datele și opiniile specialiștilor converg spre ideea că ne apropiem de o recesiune. Că se va întâmpla în 3 luni, în 6 sau spre final de an, ideea este că nu vom putea scăpa de ea, în condițiile în care ciclul de îndatorare a crescut semnificativ în raport chiar cu 2008. Datoria globală a crescut de la 160 de trilioane în 2008 la 237 de trilioane dolari în 2017.

În acest context, creșterea mondială este în decelerare, cu principalele piețe așteptând o încetinire a ritmului în 2019. Uniunea Europeană suferă de un deficit de creștere economică coroborat cu un sfârșit al politicii monetare de susținere a lichidității de către Banca Centrală Europeană. Asta înseamnă că datoriile vor deveni mai scumpe, se vor refinanța mai greu, și țări precum Italia, Spania, Grecia vor avea iar de suferit, și cu ele și zona euro.

De asemenea, companiile americane au început deja să repatrieze dolarii din Europa, lăsând un gol de lichiditate pe continent care se vede prin creșterea ratei LIBOR. Pericolul poate veni și din zonă economiilor emergente, printr-o realocare de capitaluri ale marilor investitori instituționali, în condițiile în care dobânzile cresc în economiile dezvoltate și prima de risc nu se mai justifică în economiile emergente.

S-a întâmplat deja în Argentina și Brazilia, probabil se va întâmplă în Mexic. Lumea este azi și mai cufundată în datorii decât înaintea crizei financiare, cu 225%, respectiv cu 245% din PIB-ul mondial, în funcție de sursa acestor informații. Îndatorarea globală crește mai repede decât „avântul economic”, iar toată „creșterea” frumoasă din ultimii ani a fost generată doar cu bani împrumutați.

Vine furtuna, iar „adăposturile” sunt foarte slabe. Ea va lovi SUA, unde efectele cadourilor fiscale făcute de Trump își vor pierde din impact, și va lovi și Europa. Americanii vor plăti scump faptul că acumulează datorii ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine, iar europenii vor suferi pentru că s-au lăsat păcăliți de creșterile economice din anii trecuți.

România

Noi am ajuns la un moment în care trebuie să recunoaștem eșecul educării civilizației românești după 1989. Am marcat niște ținte esențiale în istoria noastră, aderarea la NATO și UE însă mai mult de nevoie și trași de mânecă. În interior, am rămas aceeași populație complăcută într-o tranziție rece, cu salturi sporadice de nivel de trai, și cu o creștere teribilă a inegalităților între o clasă politică și camarila acesteia și restul populației, mai ales în provinciile istorice din Moldova și Muntenia.

Din fericire, sindromul naționalist și extremist nu a prins încă la noi, așa cum a prins în Ungaria sau Polonia, însă puterea oportunistă a partidului PSD s-a construit printr-un gen de sindrom Stockholm care a atins populația zombie, acea populație care trăiește între cele două regimuri, cel comunist și promisiunea capitalismului. Manipularea populației s-a produs cu ușurință, banul public a fost direcționat ușor spre corupție în absența unor gardieni ai democrației puternici, cum ar fi presa și justiția.

Chiar și acum, la 30 de ani de la revoluție, PSD ne arată cât de ușor e să manipulezi toate pârghiile statului, să caricaturizezi actul de justiție, să folosești instrumente de manipulare grosolane precum taxa pe lăcomie și să te hrănești din această strategie primitivă. Opoziția e încă nedezvoltată, cu oamenii plecând masiv din țară, PNL prins între problemele propriilor membri și o încercare de a redeveni relevant.

Speranța în politică vine de la oamenii noi ai noilor partide, aflate într-un intens proces de creație și care trebuie susținute pentru a construi o opoziție solidă. Economic suntem încă ajutați de o datorie publică rezonabilă, dar în creștere, de rezerve valutare importante ale BNR și de o conjunctură de creștere favorabilă. Din păcate, lipsa investițiilor, populația în scădere, productivitatea redusă și tehnologizarea limitată, precum și o acțiune fiscală iresponsabilă a guvernului, vor face ca atunci când criză economică va lovi, să rămânem rapid fără fonduri.

Banii s-au dus pentru plata votanților PSD, pentru pensii și salarii ale bugetarilor, cu un șomaj care va crește rapid, cu investiții abandonate, mai ales cele private, cu o piață imobiliară în colaps și în final cu mâna întinsă la FMI. Am spicuit ultimele paragrafe dintr-un articol scris de Cătălin Bizdadea. Recunosc că nu am marșat până în 2008 la articole alarmiste despre criză. Cert este că economia e ciclică și frica e cea care păzește bostănăria, așa că e bine ca orice eveniment de acest gen să ne prindă pregătiți.

Advertisements

Lasă un răspuns