Advertisements

Clujul în prag de 2018

Orașul de ieri

Generația tinerilor studenți de azi, ca și următoarea (din care facem noi parte), arată față de muncă o atitudine diferită de cea a bunicilor lor și părinților noștri. Chiar dacă îi privim cu puțină condescendență, ca „prima opincă” venită la oraș, ei cel puțin și-au luat soarta în serios și s-au ținut de treabă, chit că nu fusese totul așa de grozav cum li se spunea; nici n-au picat chiar toți în fund după „nobilele idealuri” ale comunismului sau socialismului cu față umană de după, așa cum se insinuează azi.

Cert este că părinții noștri au crezut la început într-o lume mai bună pentru ei, iar apoi într-o viață mai bună pentru noi. Străinii veniți aici observă că „atunci când angajezi un român, îl iei în grija ta cu totul”, că-ți vine acasă, să ți se uite în frigider – semn că omul se implică în bucătăria internă a afacerii. Dar observația nu e una reflexivă, nu se întinde și asupra propriei condiții (a patronului), deși este adevărată și reciproca: în aceeași măsură, și managerul român se implică mai mult decât ar fi cazul în viața personală a celui pe care-l angajează, sunându-l după program sau (cel puțin la modul declarativ) arătându-se dispus să-i rezolve problemele, de la nășit copiii la o pilă pentru grădiniță.

Poate că pentru părinții noștri orașul a fost doar un sat ceva mai mare și cu asfaltul mai bine trasat, dotat cu apartamente care au venit la pachet cu locurile de muncă în care i-a alungat colectivizarea și CAP-ul de pe tarlaua strămoșească. Comunismul pregătise omul nou al societății socialiste, dar tranziția a scos la iveală o altă apariție: clujeanul de tip nou, sau napoceanul – nici rural (deși din părinți muncitori sau țărani veniți la oraș), dar nici urban, adică prea puțin timorat de trecutul istoric al orașului smuls de la unguri.

Orașul de azi

Vechii clujeni sunt priviți azi cu condescendență, ca și cum ar fi fost niște privilegiați care nu vor altceva decât să țină orașul în sărăcia și zâzania naționalistă a epocii Funar, iar unguri buni sunt doar băieții de cartier și fetele de gașcă ce nu se țin cu nasul pe sus și nu fac prea mare caz de originea lor diferită.

În timp, mărăștenii și mănășturenii s-au amestecat cu viniturile și studenții din județele limitrofe, dând naștere hipsterului clujean, o specie insesizabilă pentru presarii pe stil vechi din Cluj și ingnorată de cei pe stil nou. Dar să citim ce zic clujenii înșiși despre orașul de azi:

Ne sufocăm aici de îngrădiri, de lipsă de viziune și realizari. Unii suntem de mai de mult, de când era Clujul acesta, și nici atunci nu foarte bine condus, dar era mai mult respect.

Am făcut școli bune în Cluj, gândim mai mare, nu mai putem să fim limitați și îngrădiți! Sunt locuri unde la angajare se preferă oameni din alte părți decât din orașul nostru.

În Piața Mihai Viteazul, de exemplu, mai sunt multe de făcut, trebuie asfaltat de exemplu, arată urât în unele părți.

Spre deosebire de așa-numiții napoceni, pentru clujenii veritabili urbea de pe malul Someșului Mic avea ceva inefabil:

Pentru cei din familie, prietenii şi anturajul meu, Clujul era un oraş în care ne cunoşteam din vedere – dacă nu personal -, când ieșeam la spectacole de Teatru sau concerte la Filarmonică.

Orașul de altădată era aerisit și avea ceva ce nu mai există azi: eleganță și bună cuviință!

Advertisements

Lasă un răspuns